Organizare, amenajare, teritoriu, teren, spațiu geografic

Coform DEX (1984), organizarea semnifica: ,,pregatirea temeinica a unei actiuni dupa un plan bine chibzuit". Conform acleeasi surse, termenul de ,,organizare presupune oranduire, realcatuire"

Amenajarea reprezinta ,,ansamblul de lucrari prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse si utilizate astfel incat sistemul sa corespunda cat mai bine scopului pentru care a fost realizat. A amenaja semnifica a organiza in vederea unei anumite utilizari"

Pana la anumite limite amenajarea si organizarea pot fi sinonime si sincrone, termenul amenajare dizolvandu-se in cel de organizare, dupa cum organizarea isi trage seva din amenajare. De exemplu, procedand la irigarea unui teren, am reperat si amenajat prizele pentru apa, am pozat conductele de aductiune si am instalat statiile de udare. Am organizat terenul pentru irigare. L-am amenajat in scopul irigarii.

Daca intr-un teritoriu delimitat natural sau conventional trasam drumuri, amenajam vetre de localitati, defrisam padurea si generam folosinte agricole, amplasam industrie si spatii anexe, adica sporim complexitatea lui ocupationala si implicit relatiile spatiale, vorbim de organizare.

Amenajarea se constitue ca un stadiu al actiunilor umane premeditate si volitive, in vederea crearii unui nou cadru organizational, a unei noi organizari. J. Benedek (2004), citandu-l pe M. Spitzer (1995), mentioneaza ca ,,amenajarea teritoriului reprezinta planificarea sau proiectarea unei actiuni concrete cu o componenta teritoriala, fiind o operatiune rationala, sistemica, transpusa in practica prin executarea de lucrari publice si prin controlul exercitat asupra unor fenomene spatiale (extinderea localitatilor, industrializare, poluarea mediului etc.)"

Dupa J. Benedek (2004), ,,amenajarea teritoriului reprezinta definirea, formularea si realizarea scopurilor, obiectivelor, metodelor, instrumentelor concrete prin care se incearca rezolvarea unor probleme privite ca si disfunctii in organizarea si functionarea societatii, stingerea unor forme de organizare a spatiului care sunt in concordanta cu asteptarile populatiei. Tot in cadrul amenajarii teritoriale se includ institutiile si legile care asigura permanenta si consistenta interventiilor de amenajare, toate contribuind la exercitarea functiei de control a societatii asupra spatiului si componentelor acestuia" O astfel de definire holistica a notiunii de amenajare a teritoriului, este sinonima cu cea de ,,amenagement du territoire" in Franta si ,,territorial planning" in cadrul scolii anglo-saxone. Noi vom aborda cu predilectie sensul tehnic al termenului de amenajare in intelesul raportarii lui la scopuri si obiecte concrete.

Termenul de organizare implica perceperea si existenta relatiilor de tip sistemic ca urmare a complexitatii teritoriale la care se face raportarea. Termenul de amenajare este in esenta un atribut al actiunilor umane.

Organizarea (autoorganizarea) apare si la fiintele vii, altele decat omul. Dezvoltarea unei teorii si a unei practici a organizarii spatiului si amenajarii teritoriului se inscrie ca un raspuns plauzibil la criza de spatiu a societatii contemporane, si la degradarea alarmanta a raporturilor dintre societatea umana si Natura.

Cresterea complexitatii in relatie cu diversificarea componentiala, insotita de ritmuri frenetice de derulare a fenomenelor, conduce inevitabil la aparitia si manifestarea unor stari explozive, care tradeaza in numeroase cazuri instabilitatea sistemelor teritoriale (naturale, sociale, politice si economice). Organizarea spatiului vine in intampinarea si evitarea, virtual posibila, a unor astfel de stari, induse ca urmare a adoptarii unor modele haotice de organizare si exploatare a spatiului.

Spatiul este definit de acele parti ale Pamantului ce implica tridimensionalitate, supuse exploatarii si valorificarii prin activitati umane sistematice. in acest sens notiunea de spatiu se identifica cu cea de spatiu geografic.

Organizarea spatiului se realizeaza prin tehnici diferentiate si succesive de amenajare, avand drept finalitate o noua organizare, consonanta cu nevoile sociale si gradul de suportabilitate naturala.

,,Campul de foc" al actiunilor de organizare trebuie sa se extinda in limitele suportabilitatii naturale. Depasirea gradului de suportabilitate genereaza evolutii de tip ,,catastrofic". Organizarea spatiului si amenajarea teritoriului consta din realizarea de componente si structuri noi, precum si din eliminarea componentelor si structurilor rebele, stanjenitoare.

,,Organizarea teritoriului impune o planificare a dezvoltarii spatiale precum si o promovare sistematica a progresului social si economic" Aceasta se circumscrie unei politici dezirabile de constructie si reconstructie ecologica, avand ca finalitate instaurarea unei armonii intre societate si Natura si plasarea evolutiei omenirii pe cale unei dezvoltari durabile.

,,Din analiza problemelor pe plan mondial organizarea teritoriului apare ca o ipoteza valabila in toate situatiile, indiferent de sistemul social si forma de guvernamant, deoarece intotdeauna si pretutindeni se constata forme imperfecte de utilizare a resurselor"

intr-o acceptiune mai elastica organizarea teritoriului cuprinde complexul masurilor de punere in valoare a resurselor. Conceptul ,,teritoriu" la randul sau, se refera la o ampla si variata zona de componente inmanunchiate sintetic, invaluind intreaga sfera a mediului uman. Aici sunt cuprinse in egala masura cadrul natural si cel artificial al omului, mediul social si cel economic cu posibilitatile lor specifice, spatiale si temporale, resurse cunoscute si cele preliminate, umane si naturale, materiale si energetice.

Tot in aceasta notiune sunt incluse diferite componente ale aceluiasi teritoriu studiat, delimitate pe diferite criterii organizatorice: economice, geografice sau istorice, precum si unitatile acestora - asezari, platforme industriale, ariile miniere, zonele de agreement, retele de comunicatie, toate fiind considerate in relatii reciproce, sistemice (dupa I. Bold, 1974).

,,Prin teritoriu trebuie inteles totalitatea spatiului ocupat, inzestrat si utilitat de catre colectivitatea umana, aceasta din urma fiind inclusa si ea ca fiind cea mai esentiala si mai activa componenta a teritoriului considerat"

,,Notiunea de teritoriu se poate privi ca o notiune superioara pentru o parte a suprafetei terestre care, intr-un inteles complex include fenomene natural-spatiale cat si social spatiale"

Teritoriul, in sens exhaustiv, reprezinta o parte din suprafata terestra cuprinsa intre limitele naturale sau functionale, conventionale ale uscatului si/sau domeniului acvatic definite de configuratii geometrice plane (ha., km2) ori de lungime (m. km) (teritoriul uscatului, teritoriul acvatic, teritoriul montan, teritoriul tarii, al judetilui, al comunei) (fig. 6).

Fig. 6. Spatiu, teritoriu, teren.

,,Organizarea teritoriului este o actiune in politica de ansamblu privind dezvoltarea natiunii"

"actiune a carei rezultate sunt vizibile si durabile, si se inscriu in politica de mentinere in ehilibru a unui teritoriu"

"o conceptie de integrare a tuturor componentelor constructive a