Impozite directe

Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.

3.1. Impozitele reale

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendent. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar (pe pamant). Pentru stabilirea marimii acesteia se foloseau diferite criterii ca de ex. nr. Plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului, intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora etc. asemenea criterii nu permiteau stabilirea reala si corecta a capacitatii de pata a proprietarului funciar, deoarece se aveau in vedere numai unii dinre factorii care influenteaza nivelul productiei agricole. Un important pas inaite in stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar, la constituit introducerea cadastrului, care reprezinta atat actiunea de descriere a bunurilor funciare din fioecare localitate, cu mentionarea veniturilor pe care le produc, cat si registrele in care figureaza inscrisi contribuabili cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe.

Cu timpul cladirile(folosite ca locuinte, paravalii, magazine, birouri etc.)devin, alaturi de pamant o alta forma importanta a averii imobiliare mai ales in mediul urban. In vedera impunerii acesteia a fost introdus impozitul pe cladiri. Stabilirea acestui impozit se facea tot pe baza unor criterii exterioare cum sunt :nr. si destinatia camerelor, suprafata cosntituita, nr usilor si ferestrelor, marimea curtilor, chiria etc. astfel de cristeriii permiteau o impunere echitabila deoarece se aplicau izolat si nu ofereau o imagine completa asupra maririi obiectului impozabil.

Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comertului si desfasurarea altor activitati libere au condus la cresterea nr mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor si a liber-profesionistilor.

Prntru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe actibitatilor industriale, comerciale si profesiile libere. La baza stabilirii acestui impozit au fost asezate, de asemenea diferite citerii de ordin exterior si anume :marimea localitatii in care intreprinderea considerata isi desfasura activitatea, natura intreprinderii etc. prin urmare nici in acest caz impozitul stabilit nu era dimensionat in finctie de capacitatea contributiva reala a platitorului.

Avantul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltatrea relatiilor de credit a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. In aceste imprejurari apare o categorie de persoane care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de care dispun in operatii speculative. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul, pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea fie in fuctie de volumul dobanzilor pe care debitorul le plarea pt capitalul luat in imprumut, fie in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pt capitalul dat cu imprumut. Deoarece in mod frecvent nici debitorul si nici creditorul nu earu interesati sa informeze organele fiscale despre relatiile credit existente intre ei, pt a se sustrage de la obligatiile de palta, impozitulpe capitalurile banesti a avut un randament fiscal scazut.

Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel intr-o serie de tari in curs de dezvoltare exploatatiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in fuctie de suprafata de teren, de nr animalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite , de valoarea materialelor procurate pt lucrarile de irigatii sau de alti factori.

Rezulta ca in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net(venitul) real al obiectelor impozabile, ci produisul brut sau cel mediu prezumat ceea ce ii devantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe producatorii mari care au conditii pt a realiza un venit mai mare decat cel mediu.