Structura întreprinderii

Intreprinderea, ca celula de baza a economiei, tinde sa se organizeze in

vederea atingerii scopului pentru care a fost creata, acesta urmarind supravietuirea

si dezvoltarea sa. Pentru a realiza acest scop intreprinderea trebuie sa desfasoare o

activitate eficienta, ceea ce impune o continua adaptare, restructurare si definire a

locului si rolului tuturor elementelor care o compun in procesul de organizare.

Organizarea intreprinderii are doua cerinte principale: o cerinta tine de

asigurarea desfasurarii diviziunii muncii si alta cerinta tine de coordonarea

sarcinilor care trebuie sa fie indeplinite de catre membrii sai.

Din punct de vedere static a organiza inseamna a stabili o ordine, o ierarhizare

a personalului care compune intreprinderea si ordonarea modului de desfasurare a

muncii acestuia.

Din punct de vedere dinamic a organiza inseamna a studia modul de

functionare a intreprinderii, a analiza felul in care sunt puse in miscare mijloacele de

care dispune pentru a atinge obiectivele pe care aceasta si le fixeaza.

Folosirea eficienta a resurselor depinde de cadrul organizational creat in fiecare

intreprindere. Problema fundamentala a organizarii consta in mentinerea

stabilitatii interne a intreprinderii, printr-o continua adaptare a structurilor

acesteia la exigentele pietei concurentiale. Acest proces dinamic se realizeaza in

doua planuri: in primul plan se stabileste cadrul structural de ansamblu, prin care se

proiecteaza structurile organizatorice si de conducere, concomitent cu stabilirea

structurii de productie; in planul al doilea se organizeaza diferitele componente ale

sistemului tehnico-productiv si economico-social (alocarea resurselor si organizarea

folosirii lor eficiente, organizarea sistemului de productie, gestionarea productiei si a

vanzarilor, gestiunea financiara etc.)

Dupa H.Mintzberg, structura este osatura organizarii, este maniera in care

sunt repartizate sarcinile si responsabilitatile15

IV.2. Structura organizatorica - expresie a organizarii intreprinderii

Structura unei organizatii poate fi definita ca o suma totala a mijloacelor

utilizate pentru a repartiza sarcinile diferite si pentru a asigura coordonarea necesara

intre acestea.

Structura generala a intreprinderii cuprinde structura organizatorica si

structura socio-culturala

1. Structura organizatorica. Dupa C-tin Barbulescu si colab., structura

organizatorica este definita ca reprezentand ansamblul persoanelor, subdiviziunilor

15 H.Mintzberg - Structure et dinamique des organizations. Ed. Organisation, Paris, 1982.

organizatorice si a relatiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor

prestabilite ale intreprinderii 16.

Structura organizatorica este formata din structura functionala si structura

operationala :

a. Structura functionala (verticala) corespunde coordonarii pe verticala a

sarcinilor si cuprinde:

- postul, atribuit unei persoane angajate;

- functia, reprezentata de sarcinile angajatului;

- compartimentul, care este o subunitate organizatorica aflata sub aceeasi

autoritate ierarhica.

Coordonarea sarcinilor si ierarhizarea diferitelor persoane corespunde

structurii verticale a intreprinderii si reprezinta sistemul de comanda al

organizarii. Aceasta structura se realizeaza in functie de tipurile de decizii care se iau

la diferite niveluri ale piramidei ierarhice.

Se pot distinge patru niveluri ierarhice, in functie de amploarea deciziei si de

orizontul de timp pe care-l implica:

- nivelul strategic, unde se iau deciziile care angajeaza intreprinderea pe

termen lung;

- nivelul tactic, care defineste drumul de urmat pentru a atinge obiectivele

fixate anterior;

- nivelul operational , care defineste pe termen scurt atingerea obiectivelor de

mai sus;

- nivelul de executie, unde se realizeaza activitatile de productie implicate

pentru realizarea obiectivelor stabilite.

b. Structura operationala (orizontala), care corespunde diviziunii muncii pe

orizontala si cuprinde functiunile intreprinderii. Structura orizontala

asigura organizarea intreprinderii in raport de omogenitatea si

complexitatea activitatii, pe baza a doua criterii de specializare:

- in cazul cand produsele vandute si pietele sunt relativ asemanatoare,

activitatile se organizeaza pe marile functiuni ale intreprinderii;

- in cazul in care produsele si pietele sunt foarte eterogene, impartirea

activitatilor pe functiuni se face dupa gruparea produselor si a pietelor.

2. Structura socio-culturala a intreprinderii reflecta identitatea intreprinderii,

modul in care aceasta este perceputa in mediul sau si pe care-l poate influenta prin

actiunile de comunicare si relatiile publice. Imaginea intreprinderii se formeaza

prin politicile de relatii publice. La formarea acesteia contribuie intregul sistem

de valori al intreprinderii, format din ansamblul regulilor acceptate de catre

angajati. De-a lungul timpului se formeaza "cultura intreprinderii" care se

exprima prin ansamblul de cunostinte, de valori si comportamente de care dispun

membrii acesteia. Dintre manifestarile "culturii intreprinderii" fac parte:

simbolurile (etichetele), stilul arhitectonic, stilul vestimentar, unele elemente ce tin

de vocabularul intreprinderii, modalitati speciale de transmitere a unor valori si

comportamente catre generatiile viitoare etc. Cultura intreprinderii are un important