Soluții pentru conservarea și reabilitarea elementelor structurale din lemn

In urma cercetarilor arheologice ce au avut loc de-a lungul timpului, s-a ajuns la concluzia ca lemnul a fost prima arma si unealta a omului. Despre uneltele si armele din lemn, folosite de om in epoca straveche a omenirii, stiinta nu ne poate spune nimic. Ele au disparut fara urma, datorita perisabilitatii si combustiei materialului din care au fost construite, ceea ce explica pe scurt de ce istoria nu i-a rezervat si lemnului o epoca, asa cum s-a intamplat in cazul pietrei, bronzului sau fierului. Cu cat ne apropiem mai mult de epoca noastra, cu atat urmele folosirii lemnului sunt mai frecvente. in paleoliticul superior s-au gasit darde (sulita scurta de lemn, armata cu un varf de otel pentru impuns sau aruncat, folosita in evul mediu), care au deschis calea spre inventia arcului. Perfectionarea acestei inovatii a avut loc in epoca de piatra, in care pe langa arcul cu sageti, apar uneltele compuse : cutite, pumnale, sageti si sulite de os cu manere de lemn. Tot in aceasta epoca, apar primele barci din lemn scobite dintr-un singur trunchi si vaslele de lemn. Mult mai tarziu, Alexandru cel Mare trece pe malul stang al Dunarii cu numeroase barci ale localnicilor facute din trunchiuri de copac scobite.

O extindere importanta a folosirii lemnului la confectionarea obiectelor de uz casnic si in constructia locuintelor o inregistreaza perioada de trecere la epoca metalelor, care include si locuintele lacustre.

Rolul ce l-a jucat lemnul in dezvoltarea tehnicii incepe sa devina din ce in ce mai clar.

La vechii greci, lemnul era utilizat in constructii alaturi de marmura si piatra. in timp ce dacii isi construiau din lemn case si arme, pana si fortificatiile lor erau intarite cu lemn.

Obiectele de lemn descoperite in Dobrogea apartin unor secole mai apropiate zilelor noastre. Corabia cu catargul aproape intact descoperit in bratul Sf. Gheorghe in 195., cat si resturile unor ateliere de tamplarie pe locul vechii bazilici din Constanta, au facut posibila deschiderea unei ferestre spre trecutul nostru si lasa sa se intrevada bogatia si varietatea ustensilelor casnice fabricate din lemn.

Agenti de degradare ai lemnului

Existenta constructiilor din lemn, uneori cu vechimi de sute de ani, arata ca, desi lemnul este un produs natural, in conditii optime de exploatare poate dura o perioada foarte lunga de timp fara degradari notabile.

Pentru a identifica masurile preventive si curative in vederea inlaturarii riscurilor in activitatea de proiectare initiala sau pentru reabilitarea structurilor din lemn, un rol important revine evaluarii factorilor care pot produce, respectiv, au produs degradari (totale sau partiale) cu efecte asupra structurii. Exista o gama larga de actiuni si factori, legati in principal de conditiile de exploatare, dar si aparuti suplimentar in viata constructiilor, care influenteaza durabilitatea lemnului si degradarea sa.

Viteza de producere a degradarilor si implicit durabilitatea lemnului pot fi controlate prin conceptia elementelor si modul de folosire a lemnului, existand in acest sens mai multe directii principale in care trebuie sa se actioneze si anume:

- conceperea si studiul detaliilor, astfel incat sa se evite pe cat posibil umezirea lemnului, situatiile de umiditate ridicata sau sursele punctuale de umiditate;

- evitarea stationarii apei in anumite zone (imbinari, reazeme, etc.);

- asigurarea unei ventilatii corespunzatoare a lemnului pentru evacuarea rapida a apei atunci cand este imposibil de a se evita o umezire temporara;

- selectarea tipului de lemn cu o durabilitate naturala in concordanta cu mediul de utilizare;

- realizarea unui tratament initial si in timp adecvat pentru conservarea lemnului.

Din ansamblul de factori care duc la degradare, rolul cel mai important revine agentilor legati de conditiile de serviciu peste care se pot suprapune factori suplimentari aparuti in viata constructiilor (cutremure, temperaturi inalte si foc, incarcari suplimentare etc.)

Lemnul este expus, deasemenea actiunii agentiilor biologici xilofagi (ciuperci, insecte) si a agentiilor termici (foc).

Actiunea umiditatii

Umiditatea reprezinta principalul factor care actioneaza asupra tuturor caracteristicilor fizico - mecanice ale lemnului si implicit asupra durabilitatii sale in timp prin favorizarea dezvoltarii agentilor de degradare biologica. in cazul structurilor, umiditatea are un efect important si asupra elementelor metalice folosite la imbinari.

Este foarte important ca lemnul pus in opera sa aiba o umiditate apropiata de umiditatea de echilibru estimata, iar variatiile de umiditate in timp sa fie cat mai limitate. Nesatisfacerea acestor conditii duce in timp la aparitia unor crapaturi sau fisuri provenite din contractie ce creeaza conditii pentru penetratia apei, a sporilor de ciuperci, a larvelor de insecte si favorizeaza in final degradarile.

Conceptia structurilor din lemn trebuie sa aiba in vedere pe langa efectul conditiilor mediului ambiant de exploatare asupra umiditatii lemnului si alte situatii care pot provoca o crestere importanta a umiditatii lemnului, cum ar fi:

- contactul dintre lemn si sol sau lemn si alte parti ale constructiei (zidarie, elemente din beton, etc.);

- prezenta lemnului intr-o atmosfera calda si umeda, cum ar fi de exemplu : zonele slab ventilate in care debuseaza conductele de evacuare de la ventilatiile mecanice controlate;

- condensarea vaporilor in interiorul elementelor (pereti, plansee);

- acumularea importanta a zapezii in anumite zone si infiltratiile de apa de la zonele umede (dusuri, sali de baie, bucatarii);

- patrunderea apei in lemn, in timpul depozitarii pe santier sau in timpul montarii