Sisteme pentru transmiterea datelor

Obiectul cursului de Teoria Transmisiunii Informatiei: totalitatea mijloacelor si metodelor de transmisie eficienta si de protejare a informatiei impotriva perturbatiilor.

A transmite o informatie este echivalent a face o comunicare despre ceva care nu este cunoscut. Cu alte cuvinte, daca exista o incertitudine asupra unui anumit eveniment, comunicarea care poate inlatura incertitudinea respectiva este purtatoare de informatii. Cu cat incertitudinea inlaturata este mai mare, cu atat si cantitatea de informatie inlaturata prin mesajul respectiv este mai mare.

Asa cum s-a definit informatia, aceasta nu masoara si caracterul subiectiv, semantic al mesajului. Desi un mesaj ar putea interesa mai mult sau mai putin un anumit individ, cantitatea transmisa intr-un anumit mesaj este legata numai de incertitudine inlaturata ne luandu-se in seama importanta pe care o prezinta la un moment dat.

masurarea informatiei - cantitativa

- calitativa -> nu se poate aprecia

informatia transmisa - analogic

- discret

1.2. Modelul unui sistem de transmisiuni

S = sursa de informatii

E = emitator

G = generator de purtatoare

C = canal de transmisiuni

P = perturbatii

R = receptor

D = destinatar

In general, prin sursa de informatii se va intelege mecanismul prin care se alege intr-un mod imprevizibil de destinatar, un anumit mesaj ce urmeaza a fi transmis. Aceasta inseamna ca sursa de informatii potential poate livra o multime de mesaje, dar la un moment dat ea va alege un anumit mesaj pe care-l va transmite, destinatarul necunoscand ce mesaj a ales sursa si la transmis.

- iesirea sursei = m (mesaj)

In scopul transmiterii mesajelor la distanta este necesar un emitator care in cazul cel mai general realizeaza trei operatii:

- traducerea

- codarea

- modularea

Deoarece natura fizica a mesajelor limitate de sursa este foarte diversa, in general este necesara transformarea acestor mesaje, cu ajutorul unor traductoare, in semnale electrice, sau in semnale usor de prelucrat ulterior. In scopul maririi eficientei transmisiunii si protejarii informatiei transmise impotriva perturbatiilor semnalele de la iesirea traductoarelor sunt transformate in semnale elementare asa numita informatie de codare. Pentru asigurare posibilitatii de propagare la distanta a semnalului tradus si codat, se genereaza un semnal de inalta frecventa (purtatoare) care este modulat de informatia mesajului prelucrat anterior.

Prin canal de transmisiuni se intelege in general, orice mediu fizic prin care se poate propaga informatia(cablul telefonic, cablu telegrafic, cablu coaxial, canal radio, canal TV).

Toate canalele de transmisiuni sunt perturbate de anumite zgomote astfel incat semnalul de la iesirea canalului r, este o suma in general, dintre semnalul transmis de emitator s si zgomotul n, este o suma in general , dintre semnalul transmis de emitator s si zgomotul m ce apare inevitabil pe orice cale de transmisiuni.

Receptorul R realizeaza trei operatii, in cazul cel mai general.

- demodularea

- decodarea

- traducerea (adica operatii inverse fata de emitator)

Receptorul R trebuie astfel sintetizat, ca din semnalul receptionat r si pe baza cunoasterii statisticii a zgomotului ce poate apare pe canal, sa estimeze dupa un anumit criteriu de fidelitate ce mesaj a transmis sursa. Motiv pentru care iesirea receptorului s-a notat cu = estimatorul mesajului transmis.

Intre m si m' exista o anumita diferenta, numita eroare de estimare. Scopul sintezei receptorului fiind acela de a realiza o eroare de estimare cat mai mica.

Destinatarul este ca urmare orice masina, beneficiarul mesajului transmis de sursa.

Deoarece sursele de informatii, precum si canalele de transmisiuni intalnite in practica sunt foarte diverse, s-a pus problema tratarii unitare a acestora, intocmindu-se modele matematice pentru diverse surse sau diverse canale. In felul acesta, multitudinea surselor respectiv a canalelor se refera intr-un numar relativ restrans de modele matematice, studiul unei categorii de surse sau canale reducandu-se la studiul unui anumit model matematic al acestuia.

1.3. Model matematic de sursa discreta, completa si fara memorie