Civiilzatie Aztecii

NOTa LA EDItIA ROMaNEASCa

,,Omul cultural modern este mai mult istorie decit existenta" - afirma cu destula indreptatire unii cercetatori. Prin ce se poate sustine oare o asemenea afirmatie ? Raspunsul ni-l da faptul ca existenta culturala a omului modern este determinata hotaritor de tot ceea ce s-a acumulat ca valoare In istoria artei si civilizatiilor lumii, astfel ca astazi universul sau spiritual se dovedeste a fi in mare masura un univers istoric cultural.

Aceasta realitate depaseste semnificatia difuza a unui sentiment si corespunde unei atitudini.

Momentul in care a inceput sa se configureze aceasta atitudine se situeaza la sfirsitul Evului Mediu si in Renastere, cind se cerceta istoria, in special cea antica, in scopul de a gasi modele capabile sa ofere omului principii etice care sa-l alcatuiasca ca cetatean si fiinta morala.

Treptat, treptat, insa, mai ales, spre sfirsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cultura europeana a inceput sa devina constienta de necesitatea de a recupera nu numai portretele morale individuale, ci si structurile globale ale culturilor si civilizatiilor disparute, portretele colective ale unor societati care s-au petrecut din lume, miturile lor si echivalentele artistice, ale acestora.

In aceasta privinta, cultura romaneasca de azi a reusit sa-si armonizeze principiile plasmatoare cu o generoasa atitudine de anam-nesis istorica, singura capabila sa-i deschida considerabil orizonturile, sa o fereasca de o eventuala stagnare in atmosfera rarefiata a provincialismului cultural. Ea are astfel ca ax valoric o vocatie universala data de permanenta sa deschidere spre lume, dublata de staruinta memoriei ancestrale a sufletului cultural romanesc. Sigur ca aceasta memorie se cuvine sa fie imbogatita mereu, atit cu roadele cugetului nostru despre lume si viata, cit si prin irigarea sa statornica de catre fluxul spiritual primit de pe alte meridiane ale globului. Analizind si rememorind spectacolul lumii in devenire, in tot ceea ce acesta are mai stralucitor uman, cultura romaneasca isi alcatuieste un portret specific, ce reuseste sa-si incorporeze ca valoare configurativa si principiile culturii altor popoare, de la cele europene la etniile africane, australiene sau la popoarele ce au trait odinioara in spatiul geografic al ,,Lumii noi". Axul valoric al culturii romanesti consfinteste consubstantialitatea noastra umana cu popoarele lumii, atit de necesara intelegerii si trairii autentice a unui sentiment de solidari:c.:e universala dat tocmai de cunoasterea spirindtd acestor culturi.

Publicarea cartii de fata, dedicata civilizatiei amerindiene dezvoltata in secolul al XV-lea sub dominatia azteca, intre nordul Mexicului Central de azi, isi are rostul nu numai in dorinta fireasca de a cunoaste structurile morfologice ale unei interesante epoci culturale, ci si in certitudinea ca din ansamblul de valori al unei alte culturi se pot extrage un sens etic si o directie estetica care pot constitui teme de meditatie si pentru cititorul de la noi. Dintr-o asemenea perspectiva, accentuata dealtfel de autoare in paginile cartii sale, se poate vedea de ce vastul ansamblu al ideologiei culturale a civilizatiei aztece a ignorat imprejurarile particulare si istorice, care pina la urma i-au fost fatale, evidentiindu-se soarta tragica a unei societati care refuza istoria si aportul uman la desfasurarea evenimentelor acesteia. Mireille Simoni-Abbat reconstituie intr-o documentata si competenta sinteza ,,amploarea primei neintelegeri dintre cuceritori si cuceriti", ciocnirea dintre cele doua lumi si repercusiunile culturale ale acestei ciocniri. Ea ofera astfel cititorilor romani o explicatie rationala asupra destinelor unei culturi, un posibil model de intelegere a unei vaste epoci din istoria culturii si aventurii umane pe acest pamint.

PREAMBUL

intr-un astfel de an (O Trestie)

Va fi distrus templul acesta abia cladit

Cine va mai fiinta atunci ?

Fiul ori poate nepotu-meu ?

Atunci pamintul se va micsora

Atunci stapinitorii isi vor vedea sfirsitul

Iata unul din poemele premonitorii in care Nezahualcoyotl, regele-poet din Texcoco, isi exprima nelinistea in fata unei lumi pe cale de disparitie. Dar aceasta prezicere nu este singura. Peste aproximativ patruzeci de ani, suveranul din Mexico-Tenochtitlan, Motecuzoma cel Tinar, este martorul unor fenomene stranii, pe care augurii le interpreteaza in sensul cel mai rau. Aceasta lume noua - care inca nu stia ca este Lumea Noua - se simtea fragila, amenintata, instabila.

Aceasta fragilitate era inscrisa chiar in istoria si miturile sale. In adevar, niciodata miturile - privitoare la geneza sau la escatologie - nu fusesera mai constringatoare si niciodata o societate nu-si sacrificase intr-atita devenirea pe altarul zeilor sai.

Ceea ce am dori sa aratam aici este faptul ca, pe de o parte, aceasta societate era condamnata la pieire chiar de miturile si structura sa si ca, pe de alta parte, ea a fost alcatuita - ca toate celelalte - din oameni dar si din zei care le semanau in chip ciudat. Legenda celor Patru Sori, care evoca cele patru creatii succesive ce ne-au precedat, si sfirsitul lor, condamna la pieire si era noastra, cea de a cincea. Aztecii trebuie, asadar, sa asume o societate dinamica prin natura sa, constrinsa la miscare prin propria sa logica, o societate condamnata la singe, motorul Soarelui - condamnata la instabilitate, caci era noastra, Soarele nostru, se numeste Ollin, ,,miscare", ,,cutremur".

Scurta istorie azteca, ,,momentul" aztec este hotarit de zei - nasterea, ca si, fara indoiala, sfirsitul sau. Numai prin vointa lui Huitzilopochtli au putut mexicanii sa efectueze lunga lor migratie, sa-si gaseasca pamintul fagaduintei, sa-si creeze capitala si sansi intemeieze puterea. Datorita faptului ca spaniolii erau teuli - zei adica - a trebuit aceasta putere sa se naruiasca. Este fara indoiala semnificativ faptul ca acesti cuceritori pretindeau ca lupta in numele ,,adevaratei credinte", deoarece numai o mistica mai puternica putea infringe credinta azteca.

Amploarea primei neintelegeri dintre cuceritori si cuceriti, violenta ,,conchistei", expresivitatea primelor marturii, stranietatea artei si a ceea ce stim despre obiceiurile mexicanilor au descarnat cu incetul acea societate atit de tinara si au facut din ea un obiect de curiozitate exotica si moarta. Nu este cazul sa spunem aici tot ceea ce stim despre azteci, ci de a incerca sa le redam putina viata, ceva din existenta lor efemera.

Ne-ar fi placut sa fi fost a noastra fraza pe care o scria Bernal Diaz del Castillo in cuvintul sau catre cititori: ,, Acestea nu sint niste basme vechi si istorii ale romanilor datand de peste 700 de ani; am putea spune ca s-au petrecut ieri evenimentele pe care le vom citi aici cu acele cum si cind si adevaratul fel "

TOPILTZIN QUETZALCOATL SAU PRIMA iNFRiNGERE

Aztecii erau ,,parvenitii", ultimii sositi; aveau putin timp la dispozitie pentru a-si stabili suprematia si normele. Aveau de luptat cu alte popoare care, inaintea lor, jucasera acelasi rol. Aici nu vom vorbi decit despre podisurile inalte unde s-a fixat tribul lui Huitzilopochtli, lasind deoparte alte regiuni care au cunoscut o evolutie paralela, dar mai putin legata de aceea a poporului ales.

Aici ne poate servi drept calauza arheologia. In mod traditional ea imparte trecutul acestei regiuni in mai multei perioade.

De la 7000 la 2000 i.e.n., in epoca ,,vinatorilor-eulegatori", Mexicul este populat de nomazi care se hranesc cu vinatul pe care il ucid si cu fructele pe care le culeg.

Aparitia primelor plante cultivate (dovleci, ardei, fasole, stir) si apoi a porumbului modifica treptat conditiile de viata. Este ceea ce se numeste ,,preclasicul" (2000 i.e.n.- 300 e.n.). Populatiile ratacitoare se fixeaza si cunosc in fine o anumita stabilitate. Existenta lor, care nu mai este dependenta de vinat, se dezvolta acum in ritmul sezonier al culturilor. Primele sate de agricultori se stabilesc in jurul ogoarelor. Ceea ce cunoastem despre conditiile de viata ale acestei epoci este fragmentar. Aparitia porumbului si a ceramicei atesta o existenta mai putin precara si mai putin constringatoare. Diversele culte ramin fruste: mici zeitati ale fenomenelor naturale, protectoare ale gospodariilor si ale culturilor. Din punct de vedere artistic, aceste timpuri ne-au lasat figurine de ceramica, la inceput rustice, apoi din ce in ce mai perfecte, de asemenea vase din ceramica neagra lustruita care sint deseori de o mare frumusete.

In timp ce se elaboreaza aceasta viata pasnica pe podisurile inalte, tarmul golfului Mexic vede nascindu-se prima din marile civilizatii americane, aceea a olmecilor. La o data pe care sapaturi recente o situeaza intr-un trecut mereu mai indepartat (poate 3000 i.e.n.), jungla actualului Tabasco asista la nasterea unei culturi care ascunde inca multe necunoscute, dar care contine in genere toate caracteristicile prin care se defineste conceptul de Mezoamerica.

Cine erau Olmecii ? De unde veneau ei ? Apartineau ei, asa cum se crede indeobste astazi, unei ramuri a familiei maya ?

Daca originea lor ramine in parte misterioasa, a existat totusi inaintea erei noastre o civilizatie care a inventat principalele constante pe care le vom regasi si aiurea: mari centre religioase - care sint asa cum

Coe, Mike D.: Mexico, ancient people and places, Frederik A. Praeger, New York, 1962.

Garibay, Angel M.: Teogonia e Historia de los Mexicanos, tres opusculos del siglo XVI (din care Las Leyes, citata de mai multe ori in text), Ed. Porrua, S. A., Mexico, 1973.

Handbook of Middle American Indians, Middle

American Research Institute, Tulane University, University of Texas Press, Austin, 1971. A se vedea in special, in tomul X, prima parte, articolele lui Car-rasco Pedro: ,,Social organization of Ancient Mexico". Caso Alfonso: ,,Calendrical system of Central Mexico". Gibson Charles: ,,Structure of the Aztec Em-pire".

Jimenez Moreno, Wigberto: Historia antiqua de Mexico, curs tinut la Escuela Nacional de Antropologia e Historia de Mexico, dactilografiat.

Kirchhoff, Paul: ,,Mesoamerica", in Acta Americana, voi. I, p. 92- 107, Mexico, 1943.

Monzon, Arturo: El Calpulli y la organizacion social de los Tenochca, Mexico, 1949.

Soiistelle, Jacques: La vie quotidienne des Azteques a la veille de la Conquate espagnole, Hachette. Paris, 1955.

Soustelle, Jacques: Les Azteques, PUF, colectia Que sais-je ? Paris, 1970.

Vaillant, Georges: Les Azteques du Mexique, editie revazuta de G. Stresser-Pean, Payot, Paris, 1951.