- atractiile naturale - formele de relief, flora si fauna, pe de o parte, si atractiile antropice, istorice sau moderne, care se gasesc sub forma catedralelor, cladirilor istorice, cazinourilor sau parcurilor de distractii, pe de alta parte;
- cultura exprimata prin limba, muzica, folclor, dansuri, gastronomie etc.
Trei perspective pentru clasificarea atractiilor turistice:
- o perspectiva individuala
- o perspectiva organizatorica (ce ia in calcul factori cum ar fi capacitatea organizatorica si scala temporala) si spatiala
- o perspectiva cognitiva, incluzand perceptiile si experientele turistilor legate de atractii.
2. Cazarea
- sectorul comercial de cazare (hoteluri, moteluri, case de vacanta, campinguri) si
- sectorul individual de cazare resedintele permanente private folosite pentru gazduirea prietenilor si a rudelor (resedinte secundare).
- camparea si turismul de caravana pot constitui o categorie intermediara unde corturile sau caravanele particulare sunt asezate in spatii de campare comerciale.
- cazarea colectiva gen tabere de vacanta (asociate politicilor de turism social).
- Majoritatea destinatiilor vor oferi o varietate mare de tipuri de cazare, depinzand de natura statiunii si de clientela careia i se adreseaza.
- In ultimul timp, s-a constatat ca turistii prefera formele mai flexibile si mai functionale cum ar fi motelurile mici aflate in proprietatea unei singure persoane sau apartamentele inchiriate (condominium-urile) pentru cateva nopti sau in sistem time-sharing.
3. Facilitatile si serviciile locale
- Pe langa furnizarea acestor servicii de baza, este ceruta de turisti o gama larga de servicii auxiliare: magazinele specializate in vanzarea produselor turistice, cum ar fi magazinele de suveniruri sau de articole sportive si altele ofera o gama de produse de uz general, spre exemplu farmacii, magazine alimentare sau de imbracaminte.
- Alte servicii suplimentare asociate produsului turistic propriu-zis sunt oferite de: restaurante, banci, centre medicale si saloane de frizerie/coafura.
4. Infrastructura
Pentru sustinerea facilitatilor si serviciilor, este necesara o infrastructura adecvata.
- infrastructura de transport (sosele si parcari, spatii de aterizare, linii de cale ferata, porturi);
- utilitatile publice sub forma energiei electrice, a serviciilor de apa si canalizare.
O mare parte a acestei infrastructuri este destinata populatiei rezidente sau altor nevoi (agricultura), dar poate fi extinsa si pentru turism.
Exceptand autostrazile cu taxa, infrastructura nu genereaza ea insasi venituri directe. Spre exemplu, se produc putini bani din asigurarea canalizarii sau a serviciilor medicale, dar neasigurarea acestor servicii ar avea un impact nedorit asupra dezvoltarii turismului.
5. Transporturile
- Progresul in domeniul transporturilor a facilitat accesul pe noi piete si la diferite destinatii. Dezvoltarea turismului si a transporturilor sunt doua probleme interdependente; turistii au nevoie ca serviciile de transport, pentru care platesc, sa fie sigure, rapide si confortabile.
- Toate aceste criterii, insa, au inceput sa fie remarcate abia in a doua jumatate a secolului nouasprezece.
- Dezvoltarea de inceput a statiunilor balneare si a celor de litoral a depins mult de dezvoltarea cailor ferate. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cresterea rapida a numarului de posesori de autoturisme a fost principala cauza a cresterii volumului turismului individual, iar imbunatatirea tehnologiei aeronautice a dus la o explozie a numarului de calatorii internationale.
- Transporturile turistice organizate in interiorul destinatiilor sunt de asemenea importante. Unele dintre acestea pot fi orientate spre turismul individual (de exemplu turul imprejurimilor, gondolele sau vizitarea punctelor de interes), in timp ce mijloacele de transport public (autobuze, metrou) sunt folosite atat de turisti cat si de rezidentii localitatii. Legaturile intre cursele lungi si sistemul de transport local sunt de asemenea critice (de exemplu, serviciile de tranzit de la aeroport in centrul orasului sau la hotel).
6. Investitiile
- Data fiind importanta si diversitatea diferitelor sectoare
ale turismului, este dificil de cuantificat marimea relativa si
importanta fiecarui sector. Desi investitiile in fiecare sector
pot varia de la caz la caz, cazarea si infrastructura solicita
cele mai mari cheltuieli.
Investitiile in industria turismului sunt mari consumatoare
de capital. Industria turismului se dezvolta prin:
- Investitiile specifice, legate direct de dezvoltarea bazei tehnico-materiale a activitatii turistice propriu-zise (cazare, alimentatie, transport, agrement etc.);
- investitiile nespecifice, destinate dezvoltarii infrastructurii generale tehnice si sociale, care concura la punerea in valoare a obiectivelor de interes turistic.
Principalii operatori in turism
a. Sectorul privat
- In SUA 99% din industria voiajelor sunt clasificate ca fiind afaceri mici, desi au numai 10% din cei 2 milioane angajati in turism(Heeley)
- Atentia este frecvent atrasa si de operatorii si agentiile mai mari si mai vizibile, si anume lanturile hoteliere multinationale si liniile aeriene, completati de o multitudine de operatori la scara mica sau medie, in special in domeniile atractiilor sau serviciilor auxiliare.
Cresterea marilor societati de turism s-a datorat:
- profitului;
- evolutiei tehnologice;
- naturii foarte competitive a multor piete turistice si destinatii;
- tendintei de crestere a cotei de piata;
- economiilor de scala.
Cresterea numarului operatiunilor si concentrarilor in interiorul industriei a aparut pe fondul integrarilor orizontale si verticale.
- Integrarea pe orizontala implica expansiunea in interiorul unui sector al industriei, spre exemplu prin dezvoltarea lanturilor hoteliere sau a retelelor prin deschiderea de noi rute.
- Integrarea pe verticala aduce laolalta in interiorul unei organizatii diferite sectoare ale industriei, spre exemplu, cand o companie cumpara hoteluri sau un tour-operator deschide agentii de voiaj detailiste.
Pe langa aceasta implicare directa in operatiunile turistice, sectorul privat poate furniza de asemenea capitalul necesar procesului de dezvoltare (cercetarea pietei, design-ul arhitectural, constructia etc.) si sa asigure o mare parte din capitalul necesar investitiilor in turism.
b. Sectorul public
- Sectorul public este implicat in turism, direct sau indirect, pentru diferite considerente: economice, social-culturale, de mediu, politice, fiscale etc.
Considerentele economice ale implicarii sectorului public
sunt:
- imbunatatirea situatiei balantei de plati;
- dezvoltare regionala;
- diversificarea economica;
- cresterea veniturilor populatiei;
- cresterea veniturilor statului;
- cresterea de noi locuri de munca;
- stimularea investitiilor non-turistice.
Consideratiile sociale - statul are o raspundere generala in protejarea bunastarii economice si sociale a individului, spre exemplu, prin reglementari privind sanatatea si legislatia de protectie a consumatorului sau minimizand impactul social negativ al turismului sau al dezvoltarii altor domenii.
- Responsabilitatea protectiei si conservarii mediului, atat fizic cat si cultural, de obicei revine sectorului public, desi se poate spune ca raspunderea este individuala si colectiva in acelasi timp.
- Datorita faptului ca turismul implica miscarea oamenilor dintr-o tara in alta, guvernele pot incuraja dezvoltarea turismului pentru atingerea unor obiective politice viitoare.
- Cea mai directa si explicita manifestare a participarii guvernului central la dezvoltarea turismului o constituie Administratia Nationala a Turismului (ANT), care este definita de Organizatia Mondiala a Turismului (OMT) ca: "autoritatea in administratia centrala a statului, sau alta organizatie oficiala, responsabila de dezvoltare a turismului la nivel national".
- Politicile fiscale guvernamentale pot, de asemenea, incuraja sau incetini dezvoltarea turismului. Guvernele pot fixa limitele legale ale marimii investitiilor straine si repatrierii castigurilor si, prin deduceri, stimulente si taxe, pot incuraja sau limita investitiile in turism sau le pot canaliza catre anumite localitati.
- Statul poate juca, de asemenea un rol cheie in calitate de proprietar al pamantului sau ca manager al resurselor, in special in zone de interes special pentru turisti si pentru dezvoltarea turismului, spre exemplu zonele de coasta si cele inalte, se afla in proprietatea publica.
- Statul este "chemat" sa joace un rol de coordonator in realizarea amenajarilor si atractiilor turistice pentru cei care calatoresc (acestea sa corespunda nevoilor turistilor, iar statul trebuie sa se asigure ca aceste facilitati vor fi disponibile acolo unde si cand vor fi cerute, si ca ele se vor ridica la standardele asteptate).
- Responsabilitatea pentru terenul situat pe domeniul public poate cadea in sarcina unor niveluri administrative inferioare ale guvernelor, cum ar fi regiunile, districtele si municipalitatile.
Agentii economici din turism
In functie de natura activitatii desfasurate, agentii economici in turism se impart in doua grupe distincte:
- Agenti direct prestatori de servicii turistice;
- Agenti intermediari intre agentii economici direct prestatori de servicii turistice si turisti (au ca obiect de activitate promovarea si comercializarea de aranjamente turistice in tara si strainatate).
M.O.T. - subcap. 1.3., 2.1., 2.2., 2.3., 2.4.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
