Optimizarea transportului în rețelele logistice

Asa cum am vazut in capitolele anterioare, sarcina logisticianului consta in a coordona

activitatile efectuate de furnizori, agenti de achizitie, specialisti in marketing, membrii canalelor

de distributie si clienti.

in timp ce teoria clasica referitoare la distributie porneste de la premisa ca bunurile se afla la

producator si incearca sa identifice solutii de a le pune la dispozitia clientilor, cu costuri cat mai

mici, specialistii in marketing prefera teoria cunoscuta sub numele de logistica de piata, care

analizeaza problema in sens invers, pornind de la situatia de pe piata si ajungand in final la

situatia din fabrica.

Este clar ca gandirea logistica nu pune doar problema distributiei spre exterior (adica a

bunurilor care se misca de la fabrica la clienti), ci si problema distributiei spre interior (adica a

bunurilor care se misca de la furnizori la fabrica). in cadrul firmelor situate pe pozitii de frunte

din punct de vedere al logisticii, directorii de distributie controleaza atat distributia spre interior,

cat si distributia spre exterior.

De regula, firmele isi coordoneaza lanturile ofertei cu ajutorul informatiilor. Cresteri majore ale

eficientei logisticii s-au inregistrat ca urmare a progreselor realizate in tehnologia informatiilor,

in special datorita dezvoltarii performantelor calculatoarelor electronice, terminalelor de

calculator situate in punctele de vanzare, codificarii unitare a produselor, urmaririi prin satelit a

distributiei, transferului electronic de date si transferului electronic de fonduri. Aceste progrese

au dat posibilitatea firmelor sa faca sau sa respecte promisiuni de genul: "produsul va fi livrat

maine la orele 10 a.m." si sa tina sub control onorarea acestor promisiuni prin intermediul

informatiilor.

in cadrul distributiei distingem doua mari categorii de activitati: transportul si depozitarea

(incluzand aici si gestiunea stocurilor). Daca privim lucrurile din punct de vedere al unei firme

producatoare, ambele activitati apar atat in faza de aprovizionare factori de productie, cat si in

faza de desfacere a produselor finite. in ce priveste firma specializata in distributie, aceste

activitati reprezinta insasi domeniul sau de activitate. in perioada actuala conducerile firmelor

sunt deosebit de preocupate de costul total implicat de realizarea distributiei fizice, cost care,

in unele cazuri se poate ridica la 30%-40% din costul produsului. Avand in vedere ca si

costurile publicitare se ridica la nu mai putin de 3% din vanzari, este clar ca directorii de

marketing ar putea fi rasplatiti substantial daca ar putea gasi modalitatile de a reduce costurile

aferente distributiei. Diminuarea costurilor implicate de activitatea de distributie va permite

firmelor sa practice preturi de vanzare mai mici sau sa obtina marje mai mari ale profiturilor.

Principalele elemente ale costului total aferent distributiei sunt in viziunea lui Philip Kotler1):

transportul (37%), stocarea (22%), depozitarea (21%), prelucrarea comenzilor, serviciile oferite

clientilor si administrarea distributiei (20%). Unii experti cred ca pot fi realizate economii

substantiale in activitatea de distributie, domeniu care a fost descris ca "fiind ultima frontiera a

economiilor legate de costuri si continentul neexplorat al economiei".

Distributia nu reprezinta numai un cost, ea este si un instrument puternic in cadrul

marketingului concurential. Firmele pot atrage clienti suplimentari oferind servicii mai bune, un

ciclu de productie mai rapid sau preturi mai mici, toate acestea putand fi realizate ca urmare a

imbunatatirilor aduse distributiei, in timp ce, atunci cand nu reusesc sa livreze bunurile la timp,

firmele pierd o parte importanta a clientilor. Mentinerea pe o anumita piata, pastrarea clientilor

actuali si atragerea altora noi poate fi realizata, din punct de vedere al distributiei, numai prin

imbunatatirea continua a ambelor activitati specifice: transportul si depozitarea-stocarea.

1) KOTLER, Ph., "Managementul marketingului", Editura Teora, Bucuresti , 1997.

34

Majoritatea firmelor declara ca pentru ele, obiectivul distributiei consta in furnizarea

bunurilor potrivite, in locurile potrivite, la momentul potrivit, cu costuri minime. Din nefericire,

acesta definitie nu permite o orientare efectiva catre rezolvarea problemei. Nici un sistem de

distributie nu poate realiza simultan maximizarea serviciilor oferite clientului si minimizarea

costului aferent distributiei. Un nivel maxim de servicii oferite clientului implica detinerea de

stocuri mari, realizarea unui transport de inalt nivel calitativ si existenta a numeroase depozite,

toate acestea ducand la cresterea costului distributiei. Un cost minim al distributiei implica

transporturi ieftine, stocuri reduse si depozite putine.

Merita remarcat faptul ca o firma nu poate ajunge la eficienta in realizarea distributiei

cerand pur si simplu fiecarui manager sa minimizeze costurile proprii, deoarece adesea

costurile distributiei interactioneaza intr-o maniera inversa: managerul de transporturi prefera

sa foloseasca transportul pe calea ferata, de exemplu, in locul celui aerian, deoarece astfel

plateste mai putin pentru transport. Dar cum transportul pe calea ferata este mai lent,

expedierea marfurilor cu trenul imobilizeaza capitalul circulant pentru o perioada mai lunga,

intarzie efectuarea platii de catre client si ii poate determina pe clienti sa cumpere de la firmele

concurente care ofera servicii mai rapide.

Compartimentul de expeditie utilizeaza containere ieftine pentru a reduce la minimum

costurile legate de expedierea marfurilor. Acest fapt duce insa la o rata inalta de depreciere a

bunurilor in timpul transportului, ceea ce produce o impresie proasta asupra clientilor.

Coordonatorul activitatii de stocare prefera sa detina stocuri mici pentru a reduce

costurile aferente. insa aceasta politica duce la inmultirea situatiilor de lichidare a stocurilor si

de imposibilitate a onorarii comenzilor, determina cresterea numarului de documente si face

necesara producerea de serii speciale din anumite produse, precum si expedierea produselor

prin mijloace rapide, cu costuri ridicate.

Dat fiind faptul ca activitatile de distributie implica acceptarea unor compromisuri,

deciziile trebuie luate pe baza analizei efectuate asupra sistemului in totalitatea sa.

Punctul de pornire in proiectarea unui sistem eficient de distributie il reprezinta

studierea a ceea ce doresc clientii si a ceea ce ofera firmele concurente. Clientii sunt interesati

de livrarea bunurilor la timp, de disponibilitatea furnizorilor de a le indeplini nevoile urgente, de

manipulare atentata a marfurilor de disponibilitatea furnizorilor de a-si recupera bunurile

defecte si de a efectua repede reaprovizionarea cu alte bunuri precum si de disponibilitatea

furnizorului de a stoca marfa pentru clienti.

Firma trebuie sa determine importanta relativa a serviciilor oferite si, de asemenea, si

standardele serviciilor oferite de firmele concurente. in mod normal ea va dori sa ofere cel

putin acelasi nivel de servicii ca si concurenta, dar obiectivul sau este de regula maximizarea

profiturilor si nu a vanzarilor.

Din perspectiva celor doua activitati principale ale distributiei in capitolul de fata am

inclus o analiza a posibilitatilor de optimizare a activitatii de transport a bunurilor de la furnizori

la clienti de-a lungul lantului ofertei.