APT

1.1. ROLUL STATIILOR DE TRIERE

Transporturile de marfuri pe calea ferata inseamna transporturi de vagoane si problema ce se pune este circulatia rapida si economica a acestor vagoane. In acest scop vagoanele se grupeaza in trenuri directe, care circula pe cele mai lungi parcursuri posibile, reducand cat mai mult numarul opririlor si timpii de asteptare.

Transportul unui vagon presupune urmatoarele etape:

(1) incarcarea vagonului in statia A si expedierea cu un tren de marfa, de obicei local, care opreste in fiecare statie de pe sectia de circulatie respectiva si care il duce pana la prima statie de triere T1;

(2) dupa triere vagonul intra in compunerea unui tren direct de marfa, care il duce pana la un alt triaj (T2), de unde, cu un alt tren direct, ajunge in triajul T3 vecin statiei de destinatie;

(3) dupa doua sau trei astfel de escale vagonul ajunge la statia de destinatie B cu un tren local de marfa.

Fig 1: Parcursul unui vagon intre statia de expediere A si statia de sosire B

O statie de triere sau, mai scurt, un triaj reprezinta un complex de linii si de instalatii feroviare ce servesc pentru primirea trenurilor de marfa din mai multe directii, sortarea (trierea) vagoanelor pe directii de expediere, compunerea lor in noi trenuri intr-o anumita ordine, astfel incat ele sa fie distribuite cat mai usor la destinatie si expedierea noilor trenuri formate.

Rolul triajelor este de a descompune si recompune trenurile astfel incat ele sa poata circula, fara alta prelucrare in statiile intermediare, pana la locul de descarcare a vagoanelor, respectiv pana la un alt triaj.

Avantaje: marirea considerabila a capacitatii de transport si reducerea costului transportului marfurilor,prin reducerea manevrelor in statiile intermediare sau in alte triaje.

Timpul de rulaj al vagonului repre?zinta intervalul mediu de timp ce se scurge intre doua incarcari consecutive ale unui vagon, exprimat in ore sau in zile.

Statistica arata ca timpul in care vagonul se gaseste in triaje este foarte mare, deci acest timp trebuie redus. Reducerea sa depinde in primul rand de gradul de mecanizare si automatizare a statiilor de triere, de aici rezultand necesitatea mecani?zarii sau automatizarii procesului de triere.

Clasificarea triajelor:

Dpdv al importantei si al distributiei in reteaua de cale ferata, triajele pot fi clasificate in:

- triaje principale (sau primare);

- triaje secundare, care colecteaza si distribuie traficul pentru o zona relativ restransa si sunt niste sateliti ai triajului principal cel mai apropiat;

- triaje specializate, pentru deservirea unei instalatii anumite ca de exemplu un port, un punct de frontiera, un centru industrial etc.

Triajele se mai pot clasifica si dupa marfurile transportate, existand:

- triaje in regim ordinar; aici se prelucreaza vagoane cu marfuri ce nu reclama un transport rapid, ca de exemplu combustibili, materiale de constructie, masini, produse chimice etc., dar pentru care pretul transportului trebuie sa fie cat mai mic posibil;

- triaje in regim accelerat; aici se triaza vagoanele ce transporta marfuri perisabile, animale vii, colete etc.

1.2. FORMA STATIILOR DE TRIERE

Forma statiilor de triere depinde de metoda de triere folosita.

Metode de triere:

1) prin impingere, cand locomotiva impinge treptat vagoanele sau gru?purile de vagoane, unul dupa altul, la liniile corespunzatoare;

2) prin imbrancire, cand locomotiva imprima vagonului sau grupului de vagoane decuplat o anumita viteza, in virtutea careia acestea se deplaseaza apoi singure la linia respectiva. Vagoanele se misca pana ce energia cinetica imprimata se consuma pentru invingerea diferitelor rezistente ce se opun miscarii vagonului (rezistente proprii vagonului si ale caii). Oprirea vagoanelor sau micsorarea vitezei lor se face eu ajutorul sabotilor de mana;

3) prin actiunea fortei de gravitatie, cand vagoanele ce trebuie triate sunt impinse la linii in panta si apoi lasate sa ruleze singure, sub actiunea greutatii proprii.

Aceasta ultima metoda este cea utilizata in triajele care trebuie sa pre?lucreze un numar mai mare de vagoane pe zi. In triajele mici se pot folosi celelalte metode de triere, in special cea prin imbrancire.

Pentru primirea trenurilor de marfa, descompunerea lor, formarea de noi trenuri si expedierea acestora, liniile unei statii de triere sunt aranjate in grupe de triere:

- grupa de primiri, numita si grupa A, formata din liniile pe care se primesc trenurile;

- grupa de triere pe directii, numita si grupa B, formata din liniile pe care se face acumularea vagoanelor descompuse;

- grupa de retriere, numita si grupa C, pe liniile careia vagoanele acu?mulate in grupa B se aranjeaza in ordinea in care trebuie sa fie lasate pe parcurs de trenul local de marfa;

- grupa de expedieri, numita si grupa D, pe liniile careia sunt garate trenurile pregatite pt plecare.

Intre grupa de primiri si cea de triere pe directii se gasesc liniile pe care se face descompunerea trenurilor, situate pe un plan inclinat sau pe un profil special in forma de cocoasa, daca trierea se face prin forta gravitatiei, respectiv linii de tragere, cand descompunerea se face prin impingere sau prin imbrancire.

In afara de liniile din aceste patru grupe principale, o statie de triere mai este prevazuta cu linii pentru depozitarea vagoanelor defecte, pentru circulatia locomotivelor la si de la depou, cu linii pentru trenurile in tranzit care nu sunt supuse operatiunilor de triere etc.

Fig 2: Amplasarea paralela a grupelor A si B, cu linie de tragere

Amplasarea grupelor de linii depinde de metoda de triere folosita, de configuratia terenului, precum si de alti factori. Cand trierea se face prin impingere sau imbrancire de pe o linie de tragere L, se prefera asezarea paralela a grupelor A si B. Cand trierea se face prin actiunea fortei de gravitatie, acestea se amplaseaza succesiv.

Triajele pot fi unilaterale, sau simple, si bilaterale sau duble.

Triajele unilaterale (fig. 3) au cate una din grupele principale A, B si D desfasurate intr-o singura directie.