Fotojurnalism

Aceasta lucrare isi propune sa prezinte elemente teoretice ale fotojurnalismului, ca parte a vastului domeniu al COMUNICARII, dar si, in general, ale celui al fotografiei devenite marfa sau doar ''ingredient'' al unui produs destinat comercializarii. Publicul tinta pe care l-am ales este format din cei care manifesta interes pentru fotografie, dar si pentru mass media, deopotriva. Ceea ce intentionam prin aceasta lucrare este marcarea, daca nu a inceputului, cel putin a unei etape in ceea ce am putea numi alfabetizarea vizuala a consumatorului de fotografie de presa.

In acest demers, am structurat problematica fotojurnalismului in trei capitole. Capitolul I incearca sa ofere cateva repere teoretice asupra senzatiilor, perceptiilor, reprezentarilor, imaginii vizuale si ale adevarului vizual. In Capitolul II ne vom referi la triada fotoreporter-fotografie de presa-dotare tehnica, cu un accent special pe primele doua elemente ale acesteia. Pentru ca incercam sa-l introducem pe cititor intr-un domeniu mai putin cunoscut cum este fotojurnalismul, am considerat necesar ca, in Capitolul III, sa evidentiem cateva momente ale istoriei fotojurnalismului, precum si sa prezentam cateva date biografice ale unor mari personalitati ale domeniului.

Lucrarea de fata include unele consideratii teoretice, pe care le-am socotit ca fiind indispensabile in demersul nostru, precum si puncte de vedere ale unor teoreticieni ai comunicarii, dar si cele ale unor practicieni, fie ei fotoreporteri sau editori foto.

De asemenea, ca aspectele teoretice prezentate sa fie accesibile, lucrarea include si numeroase studii de caz.

Cu siguranta mai multe aspecte din economia lucrarii ar fi meritat unele dezvoltari. Mai mult, problematica fotojurnalismului nu a fost epuizata, risc pe care mi l-am asumat cand m-am decis sa scriu acest "abecedar".

In termeni economici, industriile mediatice sunt deosebite prin faptul ca ele opereaza pe o asa-numita dubla piata de marfuri

B.Van Kaam

FOTOGRAFIA CA MARFA

Pentru majoritatea vorbitorilor, cuvantul COMUNICARE inseamna "a aduce la cunostinta" sau "a informa". In orice dictionar explicativ sunt mentionate trei semnificatii, partial suprapuse, ale cuvantului COMUNICARE:

1. - instiintare, aducere la cunostinta;

2. - contacte verbale in interiorul unui grup sau colectiv;

3. - prezentare sau ocazie care favorizeaza schimbul de idei sau relatiile spirituale.

Din punctul de vedere al stiintei comunicarii, COMUNICAREA este un proces care dispune de patru componente fundamentale: un emitator, un canal, un mesaj si un receptor.

COMUNICAREA poate avea diferite forme, de la o discutie confidentiala pana la un program de televiziune pentru milioane de telespectatori. Deosebirile tin, printre altele, de suportul informatiei (hartie, unde etc.) si de numarul celor implicati in procesul de comunicare (doi, putini, multi sau o masa de oameni). Daca publicul receptor e format dintr-un grup mare de oameni, vorbim despre COMUNICAREA IN MASA. Nu voi insista in prezentarea numeroaselor definitii date acesteia. Voi spune doar ca, definita, in special, prin caracterul sau public, COMUNICAREA IN MASA este un "proces in cadrul caruia emitatorul nu exclude pe nimeni de la decodarea mesajului", comunicarea fiind publica si avand intentia de a fi general accesibila.

COMUNICAREA IN MASA (COMUNICAREA PUBLICA), poate fi descrisa si in termeni economici, precum economie de piata, cerere, oferta. In studiul lor "Alocutia" (1982), J. L. Bordewijk si B. van Kaam afirma ca partenerii procesului de comunicare - emitatorul si receptorul - sunt prezenti, in egala masura, pe PIATA COMUNICARII - piata unde oferta si cererea se intalnesc stabilindu-se necesitatile si posibilitatile momentane de negociere si schimb si care pare a fi formata din doua subdiviziuni: piata informatiei si piata interesului.

Prima subdiviziune, respectiv piata informatiei, cuprinde cererea de informatie din partea receptorului, a publicului, si oferta de informatie pe care o pot asigura emitatorii. In esenta, pe acest subtip de piata, banul este instrumentul de schimb.

In ceea ce priveste piata interesului, rolurile de emitator si receptor se inverseaza: emitatorul este acela care solicita interesul publicului, iar publicul acorda sau nu atentie mesajelor. Instrumentul de schimb este, de aceasta data, "interesul", "disponibilitatea" publicului.

Ambele subdiviziuni ale pietei se supun aceluiasi joc, cel al cererii si ofertei, care determina raportul invers proportional dintre pretul de piata si cresterea consumului ( scaderea pretului conduce la cresterea consumului de informatie, iar cresterea pretului aduce cu sine scaderea consumului). Fata de cresterea sau scaderea pretului, emitatorul si receptorul reactioneaza invers, atat pe piata informatiei, cat si pe piata interesului. Pe piata informatiei, receptorul este dispus sa preia mai multa informatie, daca pretul acesteia scade, in vreme ce emitatorul este dispus sa-si desfaca informatia in masura in care aceasta se vinde mai scump. Relatia de contrarietate se verifica si in al doilea caz: pe piata interesului, emitatorul devine mai atractiv pentru public daca preturile sunt mai mici, dar publicul priveste cu mai mult interes produsele scumpe.

Din aceasta perspectiva, comunicarea in masa presupune aceleasi procese. Emitatorul este activ pe ambele subdiviziuni ale pietei, chiar daca in cadrul pietei interesului actiunea sa este oarecum speciala. Operand pe ambele subdiviziuni de piata, mass media joaca, in viata economica, un alt rol decat cel al comerciantilor de diverse produse. Dupa Picard, mass media sunt active in cadrul a ceea ce el numeste "dubla piata de marfuri": "In termeni economici, industriile mediatice sunt deosebite prin faptul ca ele opereaza pe o asa-numita dubla piata de marfuri. Ele creeaza un produs, dar sunt prezente pe doua piete distincte, piata de bunuri si piata de servicii. Or, performanta de pe o piata influenteaza performanta de pe cealalta". Pe piata de desfacere a produselor mediatice (ziarul, revista, cartea, programul TV etc.) esential este ca informatia ca produs sa fie ceruta de consumatorul de produse mediatice. Pe piata interesului, mass media au un rol publicitar, mizand pe capacitatea lor de a-si crea un public pe care sa-l manevreze. Prin alaturarea publicitatii, distributia rolurilor devine tripartita pe piata interesului: mass media solicita interesul publicului pentru produsele mediatice si ofera accesul informatiei spre public, publicitatea solicita accesul spre public, dar si interesul acestuia pentru reclame, iar publicul acorda interes produselor mediatice si reclamelor.

Piata comunicarii este uneori exclusiv o piata a informatiei, alteori fiind exclusiv o piata a interesului. Dar, de cele mai multe ori, avem de-a face cu o combinatie dintre cele doua tipuri de piata.

Fotografia de presa, dar si fotografia publicitara, fotografia de moda, fotografia electorala, despre care vom vorbi intr-un alt capitol, este prezenta pe piata comunicarii, atat pe piata informatiei, cat si pe piata interesului.

STUDIU DE CAZ:

Atleta Gabriela Szabo castigand una din minunatele ei curse, in septembrie 2000 (AP/ROMPRES)

Fotografia Gabrielei Szabo folosita in cadrul unei campanii de promovare a apei minerale "Izvorul Minunilor"

Cand cititorul isi face abonament la un cotidian, acesta, in calitate de receptor, isi formuleaza astfel cerere de informatie fata de oferta de informatie pe care o poate asigura emitatorul. Contravaloarea abonamentului reprezinta pe care receptorul o plateste devine ''taxa pe informatie''. In ziarul la care s-a abonat, cititorul interesat de evenimentele sportive, va vedea, insotind stiri, si fotografiile de la evenimente la zi ale atletei Gabriela Szabo, in timpul unei curse, in plin efort, pe podium, plangand in timpul intonarii imnului, fericita dupa o victorie sau trista dupa un esec. Daca aceeasi persoana se va abona si la o revista lunara, va plati de asemenea ''taxa pe informatie'' si o va vedea pe Gabriela Szabo, intr-un reportaj ilustrat, in fotografii mai mult sau mai putin regizate, va vedea interiorul locuintei atletei, vestimentatia acesteia, alta decat cea folosita pe stadion sau la antrenament, alti membri ai familiei ei.

Cand se afla pe strada, cititorul nostru vede bannere la intersectii, billboard-uri in preajma magazinelor care comercializeaza produsul amintit. In aceasta situatie, el se afla pe piata interesului, unde rolurile s-au inversat: emitatorul este cel care solicita interesul publicului, iar ''taxa'' pe care publicul o plateste este aceea a interesului, a disponibilitatii.

Acelasi cititor vede, in cele doua publicatii l-a care s-a abonat - cotidianul si revista lunara - si pentru care a platit ''taxa pe informatie'', si o reclama pentru apa minerala ''Izvorul Minunilor'' dintr-o campanie care a folosit fotografiile Gabrielei Szabo. In aceasta situatie, prin alaturarea publicitatii, distributia rolurilor devine tripartita pe piata interesului, asa cum am aratat anterior: publicatiile solicita interesul publicului pentru produsele mediatice si ofera accesul publicului la informatie, publicitatea solicita presei accesul spre public, precum si interesul acestuia pentru reclame, iar publicul cere informatie si acorda interes produselor mediatice si reclamelor.

Intelegem astfel pe de o parte modul complex in care intra fotografia in viata oricarei persoane, iar pe de alta parte modul de asemenea complex in care aceeasi persoana e implicata atat pe piata interesului, cat si pe piata informatiei in aceasta lume a comunicarii.

x

Desi, cum vom vedea ulterior, fusese inventata cu mult timp inainte, fotografia a devenit marfa abia in secolul al XX-lea. Pana atunci, fotografia era folosita preponderent pentru albumele de familie. Ziarele continuau sa publice desene pentru a-si ilustra paginile, despre fotografia electorala nu se putea vorbi, iar publicitatea se afla inca in stadiul embrionar.

In secolul al XIX-lea au existat cateva tentative de a scoate fotografia dintre copertile albumelor personale. In publicitate, una dintre primele intentii de a folosi fotografia a fost aceea a fotografului Desderi, care si-a oferit serviciile participantilor la Expozitia Universala de la Paris din 1855.

In ceea ce priveste fotografia electorala, putem spune ca americanul Mathew Brady este autorul primei fotografii de campanie electorala. ''Datorita portretului facut de Brady am devenit presedinte al Statelor Unite'', declara Abraham Lincoln dupa alegerile prezidentiale din 1860.

In general, insa, fotografia, asa cum vom vedea in capitolul referitor la evolutia istorica a acesteia, a fost dependenta de dezvoltarea tehnica, dar si de cea economica a societatii umane.

John Tagg, in lucrarea "A democracy of the Image: Photographic Portraiture and Commodity Production" (1988), a descris dezvoltarea fotografiei ca fiind "un model al cresterii capitalismului in secolul al XIX-lea". Aparitia culturii marfii in secolul al XIX-lea a reprezentat principalul factor de influenta asupra modului in care fotografia s-a dezvoltat si a fost folosita.

In anii 30 ai secolului al XX-lea, ziarele si-au dat seama de importanta fotografiei in captarea atentiei cititorilor. Incepand cu revista "Life" din SUA si cu "Picture Post" din Marea Britanie, presa scrisa a inceput sa publice imagini dramatice care generau un fel de senzational pe care Susan Sontag l-a descris ca fiind un spectacol produs de fotojurnalism, spectacol care ajuta la vinderea ziarului.. In Franta, in ''Paris Soir'', Jacques Prouvost declara in mai 1931: ''Fotografia a devenit regina timpurilor noastre: nu vrem doar sa ne informam, vrem si sa vedem''.

La sfarsitul secolului al XX-lea, dezvoltarea fotografiei a fost puternic influentata de contextul social si economic. "Fotografia este atat o unealta culturala care a devenit mercantila, cat si un mijloc folosit pentru a exprima cultura marfii prin reclama si alte materiale

Kenneth Kobre - "The professional's approach,Photojournalism", Focal Press - imprint of Butterworth - Heinemann, 1991

Paul Lester -"Photojournalism -An Ethical Approach", Lauwrence Eribaum Associates Inc.,1991

Paul Levinson - Marshall McLuhan in era digitala - Editura Antet - 2001

G. John Morris - "Get The Picture: A Personal History of Photojournalism" - Random House, 1998; "Des Hommes d'Image" - Ed. de la Martiniere, 1999

Colectia Newsletter a Fundatiei World Press Photo 1996-2004

Lucrare colectiva - "Le Photo Journalisme - Informer en ecrivant des photos" - Centre de formation et de perfectionnement des journalistes - Paris

The Photography Book - Phaidon Press Limited - London - 2000

Keystone - 60 ans de grands reportages - E.P.I. Filipacchi/Keystone Paris - 1987

Facing the World - Great Moments in Photojournalism by Agence France Presse -Harry N.Abrahams,Inc.,Publishers - 2001

Arhiva Asociatiei Fotografilor de Presa din Romania

''Aparatul de fotografiat poate fi folosit pentru a imortaliza viata, pentru a reda substanta profunda si chintesenta lucrului insusi, fie el otel stralucitor sau lumina palpainda.''

Edward Weston