Modelul birocratic

Pentru Max Weber sociologia este o stiinta care urmareste intelegerea interpretativa a actiunii sociale, pentru ca prin aceasta sa ajunga la explicarea cauzala a cursului si efectelor sale. In viziunea sa conceptele centale ale sociologiei sunt actiunea sociala si intelegerea interpretativa. Actiunea este acel comportament uman care include semnificatii subiective investite de catre individul singular. Actiunea este sociala in masura in care semnificatia subiectiva investita de unul sau mai multi "actori" individuali este elaborata in functie de comportamentul celorlalti si este orientata relational. Semnificatia unei actiuni poate fi analizata in doua feluri. Termenul se poate referi, mai intai, la semnificatia efectiv existenta intr-un caz concret dat al unui actor particular sau la semnificatia aproximativa atribuita unei pluralitati date de actori. In al doilea rand, se poate vorbi despre un tip pur, conceput teoretic, de semnificatia subiectiva atribuita unuia sau mai multor actori implicati intr-un tip de actiune. Max Weber reconstruieste sensul care orienteaza actiunea actorului individual in raporturile acestuia cu altul prin elaborarea tipurilor ideale de actiuni rationale. Acestea nu sunt ipoteze, ci confera indicatii privind constructia ipotezelor. Ele nu descriu realitatea, ci ofera mijloace expresive precise pentru aceasta. Tipul ideal este un construct mental, o utopie, el nu exista ca atare in realitate. Tipul ideal este un construct analitic care are atributul de a fi ideal numai in sensul strict logic ( nu evaluativ ). In constructia logica acesta se bazeaza pe concepte generice in masura in care are un continut flexibil si clasifica diversitatea manifestarilor empirice. Scopul construirii tipurilor ideale este acela de a facilita analiza problemelor empirice. Acestea sunt create prin analiza empirica a problemelor concrete si nu rezulta dintr-o combinare conceptuala pura, detasata de real. Ele ofera posibilitatea de crestere a preciziei analizei empirice. Tipul ideal este opus conceptului descriptiv ( care insumeaza caracteristicile comune ale unei grupari de fenomene empirice ). Tipul ideal este format, pe de o parte, prin accentuarea unilaterala a unei sau a mai multor puncte de vedere, iar pe de alta parte, prin sinteza fenomenelor individuale concrete, difuze, mai mult sau mai putin prezente si uneori absente, care sunt ordonate in comformitate cu acele puncte de vedere unilateral accentuate intr-un construct analitic unificat. Conceptul descriptiv rezulta din sinteza abstracta a acelor trasaturi care sunt comune numeroaselor fenomene concrete. Un concept descriptiv poate fi transformat in tip ideal prin abstractizarea si recombinarea anumitor elemente, ceea ce echivaleaza cu trecerea de la clasificarea descriptiva a fenomenelor la analiza lor teoretica si explicativa. Constructia de tipuri ideale este un proces de selectie a unor manifestari ale actiunilor si semnificatiilor din diversitatea reala a acestora in vederea accentuarii lor si a unor rationalizari utopice ( in forma idealului tipic ). "Tipul ideal se obtine accentuand unilateral unul sau mai multe puncte de vedere si punand cap la cap o multime de fenomene izolate, difuze si discrete, care se gasesc cand in numar mare, cand in numar mic, si uneori chiar deloc, care se ordoneaza in functie de punctele de vedere precedente alese unilateral, pentru a forma o imagine mintala omogena [einheitlich]. O astfel de reprezentare nu poate fi gasita nicaieri prin mijloace empirice, cu aceasta puritate conceptuala: este o utopie. "[1] In alta ordine de idei, tipul ideal este un concept al carui caracteristici sunt reprezentate intr-o forma atat de extrema si de pura, incat referintele exacte pentru acel concept sunt rareori, sau nu sunt niciodata, confirmate de realitate. Cu toate acestea, un tip ideal reflecta unele aspecte ale realitatii, putand fi folosit drept fundament in judecarea, explicarea sau investigarea realitatii. Un tip ideal, asemeni altor tipuri, este o abstractie. Diferenta consta in aceea ca pot fi identificati indivizi ce satisfac perfect cerintele unui tip uzual. Astfel, numerosi indivizi se bucura de cerintele unui "politician" ca tip. Pe de alta parte, conceptul de luare a unei decizii rationale este un tip ideal. Un anume comportament uman poate aproxima modelul luarii unei decizii rationale, dar nu a existat niciodata vreun exemplu de situatie in care s-a luat o decizie perfect rationala. In principiu, un astfel de exemplu ar putea exista, in practica insa cerintele sunt prea imperative. Alte exemple de tipuri ideale ar putea fi: conceptul de echilibru intr-un sistem politic sau notiunea de om politic. Tehnica ideal-tipica propusa de Max Weber a fost deseori criticata. Fie ca i s-a reprosat caracterul idealist, fie dimpotriva, cel tehnico-empirist. Weber a raspuns acestor critici facand unele precizari suplimentare, admitand ca o parte din critici se datoreaza si denumirii alese pentru tehnica interpretativ-explicativa a tipului

Weber, Max, "Essai sur la theorie de la science" in Lallement, Michel, "Istoria ideilor sociologice", editia a II-a, Antet, 2002, p. 122.

[2] Cf. Constantinescu-Galiceni, Virgil si Ungureanu, Ion, "Teorii sociologice contemporane", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985, p. 90 -99.

[3] Buzarnescu, Stefan, "Istoria doctrinelor sociologice", Editura Didactica si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 1995, p. 86.