Politica socială și de ocupare a forței de muncă

Componentele politicii sociale europene:

- piata fortei de munca (politica veniturilor, politici active in domeniul resurselor

umane, relatii industriale, termenii si conditiile de angajare, combaterea disciminarii economice si

excluderii sociale)

- statul social (servicii sociale- invatamant, sanatate, locuinte sociale; transferuri

sociale, politica familiei)

Actorii implicati:

- statele membre - rol principal

- institutiile comunitare - rol de coordonare.

Obiectivul politicii sociale si de ocupare a fortei de munca il reprezinta promovarea unui

standard de viata decent pentru toti, intr-o societate activa si sanatoasa.

Bazele politicii sociale au fost puse in Tratatul de la Roma, prin includerea articolelor

referitoare la libera circulatie a lucratorilor si la libertatea de stabilire a acestora in contextul pietei

comune. Tot prin Tratatul de la Roma a fost creat si principalul instrument financiar care asigura

punerea in aplicare a politicii sociale, Fondul Social European.

Tratatul de la Amsterdam a marcat un punct de cotitura in politica sociala si de ocupare

europeana. Politica de ocupare a fortei de munca a fost desemnata domeniu comun de actiune la

nivel european.

Protectia sociala in UE intampina numeroase dificultati in ultima perioada, ca urmare a

tendintelor demografice (imbatranirea populatiei creeaza o presiune enorma asupra sistemului de

protectie sociala), a recesiunii economice si a nivelului ridicat al somajului. Tarile membre sunt

puse in situatia de a reforma sistemele de protectie sociala, astfel incat acestea sa fie viabile din

punct de vedere financiar si, in acelasi timp sa ramana eficiente.

Domeniile principale vizate de protectia sociala sunt :

- includerea sociala - combaterea discriminarii si a excluderii sociale

- pensii sigure si sistem de pensii sustenabil

- asigurarea calitatii si sustenabilitatii sistemelor de ocrotire a sanatatii

- stimularea ocuparii si asigurarea de venituri sigure.

Competitivitatea economica si modelul social european

Diferentele dintre evolutiile economice ale SUA si CEE vizibile inca din anii 70 si 80 au

avut cateva cauze principale care pot fi sintetizate astfel:

- salariile reale determinate institutional la nivelul CEE si mentinerea ratelor lor

crestere la un nivel ridicat, ceea ce a determinat scaderea gradului de ocupare. Stabilirea

salariilor la nivel institutional reprezinta una dintre diferentele importante dintre piata muncii

europeana si cea americana. Desi numarul membrilor de sindicat a scazut si in Europa, ca si in

SUA, puterea lor nu a inregistrat acelasi declin. Sindicatele negociaza salariile care revin atat

membrilor, cat si celor care nu sunt membri de sindicat. In plus, locurile de munca in sectorul

public sunt mai numeroase in Europa decat in SUA, iar salariile oferite in acest sector nu sunt

determinate exclusiv de fortele pietei;

- restrictiile de pe piata bunurilor