Psihologia muncii

1. Delimitari conceptuale

Munca reprezinta totalitatea manifestarilor umane constiente, mentale si/ operationale, prin care omul actioneaza asupra mediului, asupra lui insusi si a celorlalti oameni in vederea satisfacerii trebuintelor, intereselor, aspiratiilor, realizarii unor scopuri, etc

Caracteristici ale muncii (Tabachiu, 1997):

1.munca este o activitate invatata: munca nu este un simplu raspuns al organismului la stimuli de moment sau la solicitari ale instinctului ci o activitate de indeplinire a unor sarcini;

2.prin munca omul isi produce bunurile materiale necesare subzistentei si pe cale spirituale, deci in consecinta ea este un factor esential in procesul de umanizare, socializare si culturalizare a fiintei umane;

3.este o activitate deliberata intrucat atat produsul, rezultatul muncii cat si scopul sarcinii de munca au fost contruite mai intai in plan mental, cu participarea intregului sistemul psihic uman. Scopul este elementul esential care declanseaza, sustine si determina felul activitatii de munca.

Activitatea este un concept de baza al psihologiei generale si totodata un capitol in cadrul proceselor si activitatilor reglatorii. In sens larg, prin activitate se intelege un raport sau o relatie intre organism si mediu, care presupune consum energetic si care are o finalitate adaptativa. In sens restrans, activitatea se constituie din totalitatea manifestarilor de conduita externa sau/ mentala care are efecte adaptative.

Din acest punct de vedere, munca este o modalitate particulara de manifestare a activitatii caracterizata prin aceea ca ea se analizeaza prin produse materiale si spirituale necesare existentei umane si care pot face obiectul unor aprecieri valorice.

Activitatea profesionala este o manifestare utila, o modalitate actionala de baza, desfasurata intr-unul din sectoarele existentei sociale (industrie, agricultura, transporturi, comert), care asigura sursa principala de venit necesara existentei. Activitatea profesionala nu presupune in mod obligatoriu o calificare profesionala, ea poate sa nu fie organizata si poate sa se desfasoare fara caracter permanent.

Activitatea de munca se situeaza la nivelul interactiunii om-instrumentele muncii-obiectele muncii. Interactiunea om-mediul de munca este un proces continuu de asimilare si acomodare datorita evolutiei lente si schimbarilor tehnologice determinate de progresul tehnic si stiintific.

Ocupatia este o activitate profesionala sau extraprofesionala caracterizata prin modalitati actionale bine definite. Ea poate avea caracter tranzitoriu sau permanent. Nu presupune calificare profesionlaa putand fi insusita prin experienta. Nu constituie o sursa permanenta de venit.

Meseria este o activitate mai mult cu caracter practic care nu necesita in mod obligatoriu calificare superioara.

Profesiunea este o activitate profesionala cu implicatii teoretice necesitand o calificare superioara. Este o activitate profesionala permanenta care presupune pregatire profesionala adecvata, practicarea ei pe intreg parcursul vietii active implicand munca intentionata si organizata. Practicarea unei profesiuni constituie principala sursa de venit si ofera posibilitatea relizarii persoanei pe plan profesional si social.

2. Obiectul psihologiei muncii si campul ei de probleme

Psihologia muncii se ocupa cu studiul fenomenelor si particularitatilor psihice implicate in activitatea de munca a omului. (Iosif, 1996)

Psihologia muncii este stiinta care studiaza comportamentul omului in activitatea de munca (Tabachiu, 1997)

Se poate afirma deci ca obiectul psihologiei muncii il constituie componentele psihologice ale diferitelor activtati, precum si factorii psihologici care contribuie la sporirea productivitatii muncii.

Obiectul psihologiei muncii (Bogithy, 2002) il constituie in linii generale:

- componentele psihice ale diferitelor activitati: bagajul de cunostinte si deprinderi, aptitudinile, inclinatiile si interesele, etc

- factorii psihologici care contribuie la sporirea productivitatii muncii: atentia si spiritul de observatie, gandirea, memoria, inteligenta, afectivitatea, motivatia, vointa, etc

3. Istoric al psihologiei muncii in Romania si in lume:

Initial preocuparile de cercetare psihologica a muncii au fost cunoscute sub numele de psihotehnica sau psihologie aplicata care si-a concentrat eforturile in jurul a doua mari teme: selectia uzinala si orientarea profesionala. Ulterior studiile asupra psihologiei muncii au inceput sa se constituie intr-un camp autonom. Cercetarile de inceput au connstat in masurarea diferitelor capacitati senzoriale si functii psihice in conditiile muncii ndustriale, urmarind adaptarea omului la exigentele acestei activitati.

K. Pearson (1903) a fost initiatorul calculelor de corelatie, iar E.Kraepelin a introdus in 1902 constructia curbei de munca.

Lucrarile de inceput sunt datorate lui H. Munsterberg in anii 1913, 1914 care a publicat doua lucrari: <<Psihologia si eficienta industriala>> si <<Fundamente ale psihotehnicii>>.

Pornind de la ideea ca diferite miscari, actiuni, operatii de munca prezita solicitari psihologice diferite, pentru a stabili gradul de prezenta si dezvoltare a diferitelor aptitudini, au fost inventate si introduse o serie de teste, dispozitive si aparate psihotehnice Initiatorii acestei inovatii, la indemnul lui H.Munsterberg si J.M.Lahy, au fost : F.Baumgarten, G.Benett, R.Bourdon, H.Ebbinghaus, W.Moede, H.Pieron, etc.

Diferite activitati de munca si conditiile in care se desfasurau acestea au fost studiate, cercetate, analizate si investigate, pe urmatoarele domenii :

1.Oboseala : A.Mosso, E.Kraepelin, Myers, A. Gemen

2.Rationalizarea timpuluii de munca: E.Kraepelin, F.Taylor, Myers, W.Moede

3.Monotonia muncii/ banda rulanta: O.Lipmann, H. Rupp, W. Yatt-Frazer

4.Adaptarea masinii la om: O.Lipmann, J. M.Lahy, G.Guyot

5.Factori psihici implicati in accidente: Marbe

6.Munca celor accidentati/ handicapati : W. Poppenreuter

7.Descrierea carcateristicilor activitatilor de munca : O. Lipmann, F. Baumgarten

In 1925 Myers publica lucrarea cu titlul <<Psihologie industriala>>, urmata ulterior de mai multe lucrari de psihologa muncii. Termentul de psihologia muncii este larg cuprinzand diferite tipuri de activitati de munca: transporturi, agricultura, servicii administrative.

Ulterior au aparut probleme legate de: orientarea si selectia profesionala, oboseala si accidentele de munca, mutatiile sistemului om-masina-mediu industrial ceea ce a determinat orientarea interesului si a atentiei catre aspecte ale psihologiei muncii.

Ca urmare au aparut studii psihologice inainte de al doilea razboi mondial, avandu-i ca reprezentanti pe: E.Mayo (importanta studiilor psihosociale pentru asigurarea unui climat propice cresterii randamentului), Bonnardel (a pus la punct o baterie de teste de aptitudini tehnice), H. Pieron (a creat teste de atentie concentrata), etc.

Dupa al doilea razboi mondial odata cu automatizarea muncii si aparitia computerelor, tabloul s-a schimbat deoarece acestea au atras dupa ele diminuarea sau disparitia problemelor legate de oboseala si accidente prin inlocuirea unor operatii efectuate de catre oameni de masini automatizate, anularea abesnteismului, cresterea randamentului si necesitatea unei inalte calificari ale persoanelor. Totodata au aparut probleme legate de psihosociologia muncii: problema echipelor de munca, problema organizarii muncii, problema conducerii in chipele de munca,etc.

Psihologia muncii in Romania:

In Romania dupa primul razboi mondial, au inceput sa apara studii de psihologie a muncii si s-au infiintat laboratoare psihotehnice, pentru selectie si orientare profesionala.

Primele laboratoare psihotehnice au fost cele din transporturi. In 1922 a luat nastere Laboratorul Societatii de Tramvaie Bucuresti. In aviatie examenul psihofiziologic a fost introdus incepand cu 1927 la centrul aeronautic Pipera, iar CFR a introdus examenul psihologic din 1935.

J.M.Lahy, specialist francez care a utilizat teste in selectia profesionala, este cel care a infiintat in anii1930 in Romania, un laborator de psihotehnica. J.M. Lahy a studiat si aspecte referitoare la cauzele si efectele oboselii, elemente ale adaptarii masinii la om ceea ce va constitui mai tarziu obiectul psihologiei ingineresti si ergonomiei.

La Bucuresti se infiinteaza in 1930 sectia de psihotehnica a Laboratorului de Psihologie de la Universitate si se constituie, tot atunci, Societatea Psihotehnica Universitara care editeaza Revista de Psihologie Experimentala, sub directia lui C.Radulescu-Motru si M. Moldovan.

In Romania in perioada interbelica s-a dezvoltat o retea de 16 oficii de Orientare si Selectie Profesionala si cate un Institut de Psihotehnica la Bucuresti, Cluj-Napoca si Iasi. Dintre reprezentanti ii amintim in Bucuresti pe C. Radulescu Motru, I.M.Nestor, Ghe. Zapan, G.C.Bontila si la Cluj pe Fl. Stefanescu Goanga (<< Teste pentru masurarea functiilor mintale >>, << Fisa personala pentru observatii psihologice >>), N.Margineanu (<< Psihotehnica >>), Al. Rosca, M. Peteanu, D.Salade. In general, mai toate cercetarile de psihologie a muncii efectuate in Romania in perioada interbelica priveau selectia si orientarea profesionala si se incadrau in limitele psihotehnicii.

1. Bogathy Z., Indreptarul psihologului industrial, Bucuresti, Ed. St. si Encicl., 1985

2. Bogathy Z, Introducere in psihologia muncii, Timisoara, Tipografia Universitatii de Vest, 2002

3. Botez C., Selectia si orientarea profesionala, Bucuresti, Centrul de Documentare al Ministerului Muncii, 1971

4. Burloiu, P., Economia si organizarea ergonomica a muncii, Ministerul Invatamantului, Bucuresti, 1993

5. Cazacu-Slama T., Comunicarea in procesul muncii, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1964

6. Cazacu-Slama T., Psiholingvistica, o stiinta a comunicarii, Bucuresti, Ed. All, 1999

7. Chelcea S., Chelcea A., Elemente de psihosociologia muncii eficiente, Bucuresti, Ed.Politica, 1977

8. Chmiel N., Introduction to Work and Organizational Psychology, Blackwell Publishers

9. Cole G.A., Managementul personalului, Bucuresti, Codecs, 2000

10. Czitrom I., Jurcau N., Latis I., Pitariu H., Samu V., Monografii profesionale destinate orientarii si selectiei profesionale, Bucuresti, Ed. Acadmiei, 1977

11. Dorofte I., Analiza si predictia performantelor umane, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1981

12. Dragomirescu D., Hoffman O., Profesiile in fata viitorului, Bucuresti, Ed. Academiei, 1990

13. Embrey D.E., Conception et mise en oeuvre de programmes visant a la reduction de l'erreur humain dans l'industrie, Actes du colloque Facteurs humaines de la fiabilite et de la securite des systemes complexes, Vandoeuvre, 17-19 Avril, 1991

14. Emilian R., Conducerea resurselor umane, Bucuresti, Ed. Expert, 1999

15. Flanagan J.L., The Critical Incident Technique, Psychological Bulletin, 1954, nr. 51, p. 327-358

16. Fraser J.M., Employement Interviewing (a-V-a editie), Macdonald& Evans, 1978

17. Friedmann M, Rosenman R., Association of overt behavior pattern with blood and cardiovascular findings, JAMA, 1959, NR. 169, p. 1286-1296

18. Furnham A., The Psychology of Behavior at Work. The individual in the Organization, Hove, Psychology Press, 1998

19. Golu, M., Examenul psihologic, in Meret, N., Pece, St., Cacoveanu, N., Protectia omului in procesul muncii, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1975;

20. Herseni T., Laboratorul uzinal de psihologie, Bucuresti , Ed. Stiintifica, 1969

21. Herzberg F., Mausner B., Snyderman B., The Motivation to Work, London, Granada, 1959

22. Hoffman O., Sociologia muncii, Bucuresti, Ed Hyperion, 1996

23. Holban I., Probleme de psihologia muncii, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1970

24. Holban I., Orientarea scolara, Iasi, Ed. Junimea, 1973

25. Ionescu Ghe., Psihoterapie, Bucuresti, Ed, Stiintifica, 1990

26. Iosif Ghe., Botez C., Psihologia muncii industriale, Bucuresti, Ed. Academiei, 1983

27. Iosif Ghe., Moldovan-Scholz M., Psihologia muncii, Bucuresti, EDP, 1996

28. Iosif Ghe., Managementul resurselor umane. Psihologia personalului