Numele de "societate informatica" atribuit societa?ii in care traim, ne formam ?i ne
dezvoltam ca personalita?i isi are originea in efectele pe care informatica, stiin?a prelucrarii
automate a informa?iilor, le are asupra activitatii umane. Cu siguranta nu exista domeniu de
activitate care sa nu fi beneficiat de influenta informaticii; un asemenea domeniu il reprezinta si
activitatea de secretariat. Mai mult, aceasta activitate a evoluat, ca si concept, spre o activitate cu
totul noua, cu scopuri si solicitari diferite de cele traditionale (cum ar fi preparatul cafelelor) si
care presupune abilitati in folosirea mijloacelor informatice. Noul concept poarta numele de
birotica. Conform dictionarului enciclopedic al limbii romane1 prin birotica se intelege
ansamblul tehnicilor informatice folosite in activitatile administrative, de secretariat, de birou in
general. Schimbarea ponderilor diferitelor atributii in ansamblul acestor activitati a condus la
schimbarea rolului si functiei pe care un secretar (secretara) le are in cadrul unei companii.
Termenul din limba engleza "assistant manager" reflecta cat se poate de bine noul rol al
persoanei care ocupa respectiva functie. Care sunt mijloacele sau tehnicile informatice folosite in
activitatea de birotica? In primul rand calculatorul electronic personal, care permite
prelucrarea automata a datelor si informatiilor, pastrarea evidentelor de orice fel in format
electronic si poate prelua functiile altor echipamente. Aproape fara exceptie la calculatorul
personal se gaseste conectata o imprimanta, care permite tiparirea documentelor pe suport de
hartie. In al doilea rand fax-ul, aparat care permite transmiterea /primirea la distanta a diferitelor
documente, prin intermediul liniei telefonice. Fotocopiatorul este, de asemenea, un instrument
foarte folosit pentru multiplicarea documentelor. Desi nu este absolut obligatorie, prezenta unui
scaner poate fi utila mai ales atunci cand rolul fax-ului este preluat de calculatorul personal.
Scaner-ul permite conversia documentelor, imaginilor, de pe suport conventional (hartie) in
format electronic ce poate fi stocat sau prelucrat de catre calculator.
In urmatorul capitol vom descrie constructia si functionarea acestor echipamente.
1 Echipamentele folosite in birotica
1.1 Calculatorul electronic personal
Calculatorul personal sau PCul (Personal Computer) este un sistem electronic de calcul
pentru uz personal si care nu poate fi folosit decat de o persoana la un moment dat. Avantul pe
care l-a luat industria microelectronica dupa anii 1980 a dus la scaderea masiva a preturilor de
cost al componentelor si implicit al calculatoarelor personale care au devenit astfel accesibile tot
mai multor companii mici si mijlocii si chiar utilizatorilor individuali. Cresterea performantelor
de calcul, pe de o parte, si dezvoltarea de programe de aplicatii cu interfata prietenoasa ce se
adreseaza tuturor domeniilor de activitate umana - de la industrie, banci-finante, proiectare
asistata si medicina pana la arta si jocuri - pe de alta parte, a condus la cresterea fara precedent a
cererii de astfel de echipamente. Pe piata s-au impus doua tipuri de calculatoare personale, unul
asa zis "compatibil IBM" bazat pe arhitectura dezvoltata de concernul IBM (International
Busines Machines) si al doilea - Apple - dezvoltat de firma cu acelasi nume. Ele sunt diferite si
incompatibile, primul foloseste procesoare Intel sau echivalente si sisteme de operare produse de
Microsoft iar al doilea procesoare Motorola si sisteme de operare proprii. Programele destinate
sa ruleze pe unul din cele doua tipuri de calculatoare nu ruleaza pe cel de celalalt. In Europa au
1 Dictionar Enciclopedic, vol. 1, editura Enciclopedica 1993
2
capatat o raspandire mai larga cele din prima categorie, iar in cele ce urmeaza vom desemna cu
termenul PC doar calculatoarele personale compatibile IBM.
PCul, ca masina, nu este de nici un folos in lipsa programelor de aplicatie scrise pentru
acesta. De aceea el trebuie privit ca un sistem format din echipamente electronice, care constituie
componenta "hardware" si programe, care constituie componenta "software".
1.1.2 Descrierea hardware a calculatorului personal
Oricine a vazut vreodata un calculator personal a putut constata ca acesta este format
dintr-o cutie numita, impropriu, "unitate centrala" si cateva componente exterioare, legate prin
cabluri de aceasta: monitorul (sau ecranul), tastatura, un dispozitiv numit mouse (soricel) si altele
mai mult sau mai putin obligatorii, figura 1.1.
Figura 1.1 Calculatorul personal
Figura 1.2 Placa de baza si principalele
componente
In cutia unitatii centrale se gasesc urmatoarele componente:
1) O placa de baza (mainboard sau motherboard) pe care se afla microprocesorul, memoria
ROM (Read Only Memory), memoria RAM (Random Access Memory), si o serie de
circuite speciale care controleaza, la nivel fizic, circulatia semnalelor electrice intre diversele
echipamente de pe placa si intre acestea si microprocesor, figura 1.2. Legatura cu
echipamentele exterioare se realizeaza prin intermediul porturilor, aflate tot pe placa de
baza. Aceste componente formeaza impreuna unitatea centrala propriu zisa. Memoria ROM
contine informatii referitoare la sistem si este citita de microprocesor la fiecare pornire a
calculatorului. Memoria este nevolatila, adica retine informatia chiar daca calculatorul nu
este alimentat cu energie electrica. Memoria RAM este cea in care se incarca programele si
se depoziteaza datele pe parcursul executiei acestora. Este volatila, informatia se pierde daca
memoria nu este alimentata. Are o capacitate de stocare mult mai mare decat memoria
ROM, uzual intre 64MB si 256MB. Memoriile RAM si ROM alcatuiesc memoria interna a
PCului.
Tot pe placa de baza se afla niste slot-uri (conectori) pentru montarea unor echipamente
de adaptare intre unitatea centrala si alte echipamente exterioare, numite periferice.
2) Placi adaptoare: adaptoare video (pentru monitor), adaptoare de retea (pentru lucrul in retea),
soundblastere (
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
