Disciplina "Psihologie educationala si Psihologia dezvoltarii", realizeaza o integrare a cunostintelor de baza din domeniul psihologiei educationale si dezvoltarii, avand ca scop formarea viitoarelor cadre didactice din perspectiva modelului scientist-practitioner (cercetator ce aplica permanent rezultatele in practica). Structura cursului reflecta aceasta orientare facilitand familiarizarea studentilor cu principalele teorii psihologice din domeniul educational, cu accent asupra unor dimensiuni aplicative, precum si dezvoltarea gandirii critice si a capacitatii studentului de a sintetiza datele bibliografice sub forma unor referate.
TEMATICA:
1. Personalitatea copilului si adolescentului. Dinamica dezvoltarii personalitatii. Niveluri de analiza a personalitatii: nivelul cognitiv (tendinte dezadaptative ale gandirii, mecanismele de aparare), nivelul emotional, nivelul comportamental. Inteligenta ca trasatura de personalitate. Modificabilitatea si dezvoltarea inteligentei.
2. Particularitati ale dezvoltarii cognitive a copilului si adolescentului.
3. Teorii asupra invatarii. Teoria behaviorista. Abordarea cognitiva a invatarii. Teoria sociala. Teoria constructivista. Teoria invatarii autoreglate.
4. Managementul clasei. Perspective privind managementul clasei. Evaluarea eficientei managementului clasei. Climatul clasei. Scopurile unui mediu optim de invatare. Analiza functionala a comportamentului. Principii de baza ale analizei functionale. Dimensiunile comportamentului. Strategii de analiza a comportamentului. Pasi in evaluarea functionala a comportamentului. Tehnici de modificare a comportamentului aplicate in scoala. Definirea intaririlor. Programul administrarii intaririlor. Tehnici de accelerarea a comportamentului. Tehnici de decelerarea a comportamentului.
5. Motivatia in activitatea de invatare. Teorii asupra motivatiei: teorii biologice, teorii sociale, teorii cognitive. Corelate ale motivatiei. Motivatia si disonanta cognitiva. Relevanta disonantei cognitive pentru educatie. Teoria atribuirii. Importanta teoriei atribuirii in educatie.
6. Creativitatea si stimularea comportamentului creativ in scoala. Mituri asupra conceptului creativitatii. Abordarea creativitatii. Procesul creativ. Produsul creativ. Criterii de apreciere a produsului creativ. Personalitatea creatoare. Scoala si creativitatea. Factori inhibitori ai creativitatii in scoala. Principii si metode de stimulare a creativitatii in scoala.
Psihologia educationala este un domeniu aflat la confluenta dintre psihologie si educatie. Ea se supune, pe de o parte, rigorii teoriilor si cercetarii stiintifice din domeniul psihologiei si pe de alta parte incearca sa aplice aceste teorii la problemele "ecologice" pe care le ridica practica educationala.
Educatia incearca sa identifice raspunsuri la provocarea: cum sa devina elevul subiect al activitatii de cunoastere si cum sa construiasca aceasta cunoastere. Profesorul pe langa aspectul normativ al realizarii curriculumului trebuie sa sesizeze, sa interpreteze, sa solutioneze si sa sprijine mecanismele si stilul cognitiv, emotional si motivational al fiecarui elev in parte.
Scopul psihologiei educationale nu este acela de-a oferi retete detaliate privind actiunile profesorilor la clasa. Nu tine de psihologie elaborarea de algoritmi rigizi privind desfasurarea pas cu pas a activitatilor din clasa. Psihologii pot ajuta insa profesorii: (a) sa inteleaga mai bine ceea ce fac; (b) sa inteleaga de ce fac acele lucruri; (c) sa descopere si identifice noi modalitati prin care lucrurile sa fie facute mai bine.
Cursul de psihologie educationala va aborda urmatoarele teme: personalitatea elevului cu implicatiile ei in practica educationala, principalele teorii asupra invatarii, rolul motivatiei in invatare, premisele unui bun management al clasei si principalele modalitati de stimulare a creativitatii.
CAP. I. PERSONALITATEA ELEVULUI
Conceptul de personalitate circumscrie o realitate dinamica si absolut particulara a fiecarui individ, cu referinte cognitive, emotionale, comportamentale si fiziologic interrelationate. Daca ne referim la contextul educational, putem afirma ca, personalitatea elevului are un impact semnificativ asupra intregului demers de predare si instructie, desfasurat la nivelul scolii. Ca atare, finalitatea studiului prezent al personalitatii elevului pe cele trei dimensiuni (comportamentala, cognitiva, afectiva) o va reprezenta: (a) analiza relatiei trasatura/comportament si totodata indicarea unor solutii necesare rezolvarii problemelor etichetarii survenite in procesul educational (b) evidentierea efectelor erorilor de gandire ale elevilor asupra performantelor scolare si sociale ale acestora, (c) circumscrierea impactului afectivitatii negative atat asupra performantelor scolare, cat si asupra comportamentelor dezadaptative a elevilor in clasa.
Anterior momentului nasterii, fatul incepe sa manifeste anumite aspecte particulare si distincte ale individualitatii sale. Astfel pot fi inregistrate unele tipare de reactie ale acestuia, care survin cu anumita regularitate. Dupa nastere diferentele dintre noii nascuti devin insa mai evidente. Cu toate acestea inca nu se poate vorbi de personalitatea copilului. Din observatiile pe care le facem, dar si pe baza numeroaselor studii, se poate conchide ca nou-nascutii sunt diferiti unul de celalalt. Unul din aspectele care ii diferentiaza pe copii (insa nu singurul) il constituie nivelul de activism, in sensul ca unii sunt mai activi mai energici, altii mai statici. Pot fi delimitate doua categorii de influente cu impact semnificativ asupra diferentelor interindividuale:
(a) cele care tin de temperament, si care par a fi in cea mai mare parte innascute;
(b) cele care tin de particularitatile mediului.
Temperamentul vizeaza dispozitiile constitutionale ale unui individ, care ii moduleaza gradul de emotionalitate, reactivitate si sociabilitate. Aceste trasaturi exprimate imediat dupa nastere, raman relativ stabile de-a lungul vietii (Thomas & Chess, 1977). Enumeram cateva dintre ele: nivelul de activism, regularitatea in functionarea biologica (ore de masa, somn), adaptabilitatea la schimbare, dispozitia (emotionalitatea), distractibilitatea.
Pe baza acestor caracteristici, 65 % dintre copii au fost incadrati (in mod grosier) in una din urmatoarele trei categorii: copii calmi, copii dificili si copii inhibati (Thomas & Chess, 1977; Robin et al., 1996). Copiii apartinand primei categorii (aproximativ 40%)
Baban, A. (2001). Consiliere scolara. Ed. Psinet, Cluj-Napoca.
Cosmovici, (1998). Psihologie scolara. Ed. Polirom. Iasi
Jurcau, N. (1999). Psihologie scolara. Ed. U.T. Press, Cluj- Napoca
Gage, J. si colab.(1992). Educational Psychology. Prentice Hall, New Jersey.
Ionescu, M. si colab. (1998). Educatia si dinamica ei. Ed. Tribuna Invatamantului. Cluj-Napoca.
Lemeni, G. (2002). Surse de acuratete si iluzie in monitorizarea metacognitiva, Creier, Cognitie, Comportament, (3), 283-304.
Miclea, M. (1999). Psihologie cognitiva. Ed. Polirom. Iasi.
Mih, V. (2004). Intelegerea textelor. Aplicatii in domeniul educational. Ed ASCR, Cluj- Napoca.
Radu, I. (1977). Psihologie scolara. Ed. Stiintifica, Bucuresti.
Radu, I. si colab. (1992). Introducere in psihologia contemporana. Cluj- Napoca.
Radu, I. (2000). Strategii metagognitive in procesul invatarii la elevi, in " Studii de didactica aplicata", (coord. I. Radu, M.Ionescu, D. Salade) Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitara Clujeana.
Schaffer, H. R. ((2005). Introducere in psihologia copilului. Ed ASCR, Cluj-Napoca.
Slavin, R. E. si colab (2002). Educational Psychology. Prentice Hall, New Jersey.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
