Strategii și metode de cercetare psihologică

Lect.univ. Sandina ILIE Forma a procesului gnoseologic - cercetarea psihologica are ca obiect de studiu fenomenele si insusirile psihice. Complexitatea obiectului de cercetare a psihologiei, natura subiectiva a psihicului se rasfrang asupra metodologiei utilizate in cercetarea psihologica, imprimandu-i o serie de elemente de specificitate. Orice cunoastere, deci si cea psihologica se realizeaza utilizandu-se un ansamblu de metode care sunt ghidate in general de conceptia cercetatorilor si de principiile teoretico-stiintifice de la care acesta porneste, cu alte cuvinte, de metodologia cercetarii. Metoda nu este o structura data si imuabila, in decursul timpului ea inregistrand modificari, corectii, perfectionari, devenind tot mai adecvata si mai eficienta obiectului. Nici una dintre metodele de cercetare psihologica, oricat ar fi ea de elaborata si complexa, nu este suficienta singura pentru o cunoastere psihologica si stiintifica a individului, ceea ce face ca experimentatorul sa aiba nevoie de o strategie de cercetare. Ca plan de actiune ordonata in vederea atingerii scopului propus, strategia de cercetare psihologica presupune parcurgerea urmatoarelor etape: documentarea; stabilirea scopului si a obiectivelor; formarea ipotezelor de lucru; alegerea si precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor; specificarea conditiilor in care se va efectua cercetarea; stabilirea modalitatilor de prelucrare si interpretare a datelor si validarea (masura in care concluziile pot fi generalizate). in cercetarea psihologica sunt utilizate mai frecvent urmatoarele strategii: - Strategia cercetarii genetice - presupune studierea genezei si evolutiei fenomenelor psihice si a comportamentelor intr-un dublu plan - filogenetic si ontogenetic; - Strategia cercetarii comparate - surprinde, cu precadere, deosebirile calitative existente intre diferite etape evolutive ale psihicului, prin compararea psihicului uman cu cel animal, al adultului cu al copilului etc.; - Strategia cercetarii psihopatologice - vizeaza studierea tulburarilor sau a devierilor functiilor psihice si comportamentale;

- Strategia cercetarii longitudinale - presupune urmarirea unui individ de-a lungul mai multor etape ale vietii lui; - Strategia cercetarii transversale - implica cercetarea mai multor indivizi aflati la niveluri diferite de dezvoltare psihica. Metodele cele mai utilizate in strategiile de cercetare psihologica sunt:

1. Metoda observatiei

Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, folosita nu numai in psihologie. Este frecvent utilizata deoarece este cel mai usor de aplicat din punct de vedere tehnic si nu necesita o aparatura sofisticata. Ca metoda de cercetare a psihologiei, observatia consta in urmarirea atenta intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari ale comportamentului individului, ca si a contextului situational unde acesta se produce, in scopul sesizarii unor aspecte esentiale ale vietii psihice. Cuvantul ,,observatie" semnifica tocmai constatarea exacta a unui fenomen, fapt, cu ajutorul unor mijloace de investigatie si apoi studierea aprofundata a acestei constatari. Observatorul este doar un ,,fotograf" al faptului, iar observatia trebuie sa redea exact natura faptului, fenomenului. Conditiile unei bune observatii Exista o serie de exigente care trebuie avute in vedere, pentru ca observatia sa se caracterizeze prin eficienta si obiectivitate: a) stabilirea precisa, clara a scopului urmarit. Este necesar ca observatia sa se realizeze pe baza unui plan dinainte stabilit, in care sa se mentioneze obiectivul urmarit, aspectul, latura sau comportamentul vizat; b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare. Vor fi precizate cu claritate tipurile de observatii folosite si conditiile de loc, timp, durata, de inregistrare a manifestarilor subiectului, aparatura folosita pentru inregistrare, elaborarea unui plan riguros al observatiei; c) notarea imediata a observatiilor. Pentru a se evita omisiunile sau distorsiunile este foarte important ca observatiile sa se noteze daca este posibil chiar in timpul activitatii, daca nu, imediat dupa incheierea activitatii; d) necesitatea discretiei - in sensul ca subiectul nu trebuie sa-si dea seama ca este observat si ce aspecte sunt vizate; e) sa fie sistematica - urmarind fenomenul propus in planul initial, in pofida tentatiei de a-si indrepta atentia asupra unor aspecte mai spectaculoase; f) sa fie veridica - inregistrandu-se doar faptele observate si nu supozitiile observatorului, parerile, comentariile acestuia. Este foarte importanta constatarea tendintei observatorului de a deforma faptele in functie de orizonturile, dispozitiile mentale in care se afla acesta in momentul efectuarii observatiei. Este necesar sa se combata mai ales, asanumitele efecte ,,de anticipare" - profetia care se implineste. Asteptarile si anticiparile observatorului induc rezultate in conformitate cu acestea. Cercetarile au demonstrat ca anticiparile ,,profetului" cresc probabilitatea ca evenimentul anticipat sa se si produca (Masling, 1959); g) datele retinute sa permita un minimum de cuantificare si prelucrare statistico-matematica; h) efectuarea unui numar optim de observatii in conditii cat mai variate; i) posibilitatea repetarii observatiei pentru evidentierea semnificativului, esentialului. Avantajele observatiei Este vorba in primul rand de usurinta aplicarii, economicitatea mijloacelor materiale necesare efectuarii cercetarii, naturaletea si autenticitatea fenomenelor relevante. Observatia permite surprinderea manifestarilor comportamentale firesti ale individului in conditii obisnuite de viata. Ofera date de ordin calitativ. Dezavantajele observatiei Observatorul trebuie sa astepte uneori mult timp pana se produce fenomenul vizat, fara a putea interveni in nici un fel. La aceasta se adauga imposibilitatea de a izola si controla variabilele. Mai mult decat atat, prezenta observatorului poate determina intrarea in functiune a mecanismelor de aparare ale subiectilor care modifica situatia globala a campului social sau a comportamentelor celor observati, chiar fenomenul studiat pe ansamblu.

2. Metoda experimentului