Mușchii tatuați ai autorității

Allen Funt, creatorul si producatorul originalului program TV Candid Camera, si a petrecut la fel de mult timp observand comportamentul uman in lumea reala ca si majoritatea psihosociologilor. Intrebat ce invataminte a tras din obser!varea oameni!lor, el a raspuns: ,,Cel mai rau lucru, pe care l am vazut de nenu!marate ori, este usurinta cu care oamenii pot fi condusi de catre orice personaj cu o minima aparenta de autoritate." Dupa care a povestit cum a pus odata pe autostrada un panou pe care scria ,,Astazi Delaware este inchis" (Delaware fiind unul dintre statele confederatiei americane, ideea ca un stat ar putea fi inchis cetatenilor americani timp de o zi este de o ineptie absoluta!) Rezultatul? Nici unul dintre automobilisti nu a pus in discutie plauzi!bilitatea si legalitatea unei astfel de inter!dictii; cel mult, unii s au multumit sa intrebe: ,,Dar Jersey este deschis?"

Funt are dreptate in ceea ce priveste modul in care reactionam in contact cu autoritatea. Invatati de mici ca trebuie sa respecte for!mele legitime de conducere, oamenii se gandesc de doua ori inainte de a se razvrati impotriva parintilor, profe!sorilor, patronilor, antrenorilor sau oficialitatilor guvernamentale. De fapt, copiii par sa priceapa destul de devreme ca anumite instante ale autoritatii detin puterea in anumite domenii, dar nu si in altele. Problema consta in faptul ca simpla prezenta a insemnelor autoritatii - titluri, uniforme, insigne sau doar o aparenta de figura importanta, chiar si lipsita de atestarile unei functii oficiale - ii pot trans!forma uneori pe oameni in simpli si umili servi!tori. In 1974, Leonard Bickman a demonstrat acest fenomen intr o serie de studii, in care un asistent de al sau oprea trecatorii de pe strazile din Brooklyn si le cerea sa faca ceva neobisnuit. Uneori, arata o punga de hartie de pe jos si spunea: ,,Ridica punga aia de pe jos!". Alteori, le arata tre!catorilor un individ ce statea langa o masina parcata si le spunea: ,,Tipul de langa aparatul de taxare a depasit timpul de parcare, dar nu mai are maruntis. Da i o moneda de zece centi!" Credeti ca l a bagat careva in seama? Atunci cand asistentul era imbracat in haine obisnuite, doar o treime din trecatorii abordati i au executat ordinele. Dar atunci cand si a pus pe el o uniforma de gardian public, noua din zece trecatori au facut ce li s a spus! Chiar si atunci cand asistentul in uniforma s a intors cu spatele si a luat o dupa colt, majoritatea celor ramasi in urma lui au executat ordinul. Este evident ca uniforma este un semn de putere a autoritatii. (In Statele; sunt sigur ca aceleasi experiemnte, efectuate in tara noastra, ar da unele rezultate sensibil diferite.)

Obedienta oarba poate sa para amuzanta. Dar daca oamenii sunt dispusi sa primeasca ordine din partea unui ins total necunoscut, cat de departe vor merge cu supunerea in situatii cu adevarat importante? Dupa cum o atesta istoria, impli!catiile sunt cutremuratoare. In cel de al Doilea Razboi Mondial, oficialii nazisti au luat parte la uciderea a milioane de evrei, polonezi, rusi, tigani si homosexuali. Dar cand au fost judecati pentru crimele lor, toti au invocat aceeasi scuza: ,,Am exe!cutat ordinele primite".

Fireste, va puteti gandi ca Holocaustul a fost o anomalie istorica, din care putem trage unele amare invataminte despre nazisti, ca niste indivizi otraviti de prejudecati, frustrati sau chiar bolnavi psihic, dar atrocitatile comise de ei nu sunt reprezentative pentru omenire in general. In cartea sa Calaii benevoli ai lui Hitler, istoricul Daniel Goldhagen (1996) sustine cu documente ca multi germani au luat parte de buna voie la Holocaust, determinati de convingerile si preju!decatile lor antisemite, si nu ca niste indivizi oarecare, simpli executanti ai ordinelor emise de autoritatile naziste. Exista insa doua categorii de probe care suge!reaza ca blamarea intregului popor german este o explicatie mult prea simplista a ceea ce s a intam!plat. In primul rand, interviurile luate unor criminasi nazisti, precum fai!mosul Adolf Eichmann, sau altor medici care au lucrat in lagarele de concentrare, au dus la concluzia incitanta si tulburatoare ca acesti indi!vizi erau realmente niste oameni cu totul obisnuiti, ba chiar mediocri. In al doilea rand, crimele mon!struoase din timpul celui de al Doilea Razboi Mon!dial nu sunt evenimente singulare. Se scrie mult mai putin despre genocidul imputabil regimului bolsevic, soldat cu nu se stie prea exact cate zeci de milioane de victime. Cine poate spune cati oameni au fost exterminati in timpul ,,revolutiei culturale" maoiste din China? Cate victime au facut khmerii rosii din Cambogia? Si astazi, obedienta face nenuma!rate victime nevinovate in regimurile totalitare din intreaga lume. Intr o situatie cu totul excep!tionala, obedi!enta distructiva a atins limite greu imaginabile. In 1978, circa noua sute de membri ai cultului People's Temple au executat ordinul reverendului Jim Jones de a se sinucide in masa.

Acest fenomen tulburator al supunerii oarbe in fata autoritatii i a inspirat unuia dintre cei mai remarcabili psihosociologi, Stanley Milgram, o serie de experimente celebre si extrem de controversate, soldate insa cu rezultate de mare valoare.