La finele secolului XIX psihologii au inceput studiul experimental asupra gandirii. Tinand cont de investigatiile asupra invatarii, ei au experimentat asupra modului de solutionare la animale si fiinte umane. Recent, psihologii si-au orientat studiul asupra judecatii logice si asupra procesului de gandire creativa.
Alfred Binet, cel ce a devenit faimos pentru testele de inteligenta, a initiat printre primii investigatii asupra gandirii si rationamentului. Apeland la fiicele sale ca subiecti, el le-a cerut sa-si descrie procesele gandirii, gasind ca aproape deloc nu au fost prezente imagini sau alte componente senzoriale. De aceea, Binet a concluzionat contrar traditiei ca imaginile nu sunt esentiale in gandire.
Cativa ani mai tarziu, Karl Buhler a studiat procesele gandirii intr-un mod mult mai complex cum ar fi interpretarea paradoxurilor si fabulelor. El a concluzionat ca procesul gandirii poate avea loc fara imagini sau senzatii. Aproape simultan in America, Robcrt S. Woodworth si-a publicat descoperirile asupra "gandurilor fara imagini". Introspectia a dezvaluit adesea imagini si senzatii, dar au fost primite ca nefiind importante pentru continutul sau insemnatatea gandurilor. Woodworth a subliniat constientizarea relatiei ca fiind inima proceselor gandirii. Aceste rezultate au fost atacate energic de Edward B Titchener, care a insistat ca in constiinta poate sa nu existe nimic cu exceptia senzatiilor, imaginilor si sentimentelor. Atitudinile constiente, sentimentul relationarii si set-urile mentale sunt de fapt senzatii kinestezice sau imagini si nicidecum un nou gen de elemente ale gandirii.
Probabil ca psihologii zilelor noastre sunt de acord cu Harry L. Hollingworth care declara ca gandirea abordeaza toate indiciile experientelor noastre anterioare.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
