Analiză politică

Politica – temă perenă a gândirii

Temă filosofică în antichitate – perspectivă normativă

Domeniu al științei în epoca modernă – perspectivă pozitivă

Analiza politica a reprezentat modul de adaptare a reflecției asupra politicului si politicii la exigentele științifice.

Analiza politică este un demers de investigare teoretică şi/sau aplicativă ce are ca scop definirea, clasificarea şi explicarea fenomenelor politice, în vederea înţelegerii dinamicii acestora şi a proiectării unor strategii de acţiune eficientă.

Problematica analizei politice acoperă întreaga arie a realităţii politice: puterea şi autoritatea, procesele concrete de guvernare a societăţii, sistemele politice, actorii politici etc.

Astfel, în funcţie de “obiectul” investigaţiei se configurează o anumită tipologie a analizei politice: analiza politicilor publice; analiza sistemelor electorale; analiza comportamentului electoral; analiza empirică a vieţii politice interne şi internaţionale; analiza valorilor implicate în procesele politice; analiza instituţională; analiza discursului politic etc.

“Politologii, ca, de altfel, majoritatea specialiştilor în ştiinţe socio-umane, folosesc o mare diversitate de metode de analiză, interpretare şi explicaţie. Unele dintre acestea au caracter formal (metode statistice şi probabiliste, teoria jocurilor, logica alegerii şi a deciziilor raţionale, logica acţiunii colective), altele au doar un caracter semiformal (metode de analiză instituţională), în timp ce multe au caracter neformal (metode sociologice, psihologice sau comportamentale, analiza comparativă, analiza mentalităţilor, studiul de caz – adică investigarea amplă, cvasicompletă a unor cazuri social-politice considerate relevante)”

(Adrian-Paul Iliescu, Introducere în politologie, Editura All, 2002)

Primele împrumuturi metodologice au fost realizate din sociologie

Ca disciplina științifică, politica comparata, si prin consecința, analiza politica, au presupus mai întâi o abordare critica a metodelor si dezvoltărilor conceptuale, atât în contextul confruntării diferitelor paradigme, cât si în interiorul fiecărui câmp teoretic. În al doilea rând, în măsura în care politica comparata utilizează noțiuni precum stat, națiune, modernitate sau dezvoltare, redefinirea acestor concepte în funcție de mutațiile istorice pe care lumea le-a cunoscut (prăbușirea comunismului, globalizarea, disputele privind politicile statului social, rolul organizațiilor si instituțiilor supra-naționale) a impus o reconstrucție a politicii comparate.