Didactică pedagogică

Procesul de invatamant reprezinta obiectul cercetarii pedagogice. In cadrul acesteia, partea care

studiaza problemele pe care le ridica proiectarea, organizarea si metodologia procesului de invatamant se

numeste didactica.

In cadrul didacticii, metodica predarii reprezinta teoria predarii - invatarii unei anumite discipline de

invatamant si studiaza modul de aplicare a principiilor didactice, prin utilizarea metodelor si procedeelor

corespunzatoare transmiterii si insusirii unei anumite discipline scolare, intr-un anumit cadru organizatoric si

in raport cu nivelul scolii.

Metodica predarii unei anumite stiinte ocupa o pozitie de granita intre pedagogie, psihologie si logica,

pe de o parte, si sistemul din care face parte stiinta, pe de alta parte.

Metodologia didactica este unul din domeniile cu cea mai intensa evolutie in ultimele decenii. Facand

o comparatie intre metodele didactice care se practicau in scoala in primele decenii ale secolului trecut si cele

intalnite astazi in munca profesorilor, constatam ca numarul metodelor didactice noi este mult mai mare decat

cel al metodelor traditionale. Metodele traditionale (clasice) s-au conturat de-a lungul timpului prin practica

didactica. Metodele noi, in mare parte, sunt rezultatul valorificarii progreselor unor stiinte si ale tehnicii sau al

adaptarii unor metode din diferite stiinte si domenii ale practicii umane la conditiile activitatii didactice.

Metodele didactice sunt modalitati de conlucrare a cadrelor didactice cu elevii sau studentii in vederea

realizarii procesului de predare/invatare a cunostintelor, de dezvoltare a proceselor de cunoastere si a

aptitudinilor, de formare a priceperilor si deprinderilor. Utilizand aceste metode, cadrul didactic organizeaza

si directioneaza cresterea elevului in sensul realizarii scopurilor amintite mai sus.

Metodele didactice sunt indispensabile practicii invatamantului. Nici un act de instruire nu se poate

desfasura fara utilizarea uneia sau mai multor metode didactice.

De-a lungul timpului s-au formulat mai multe definitii ale metodelor didactice:

- Metoda didactica este o cale de a descoperi lucruri descoperite

- Metoda didactica este o forma concreta de organizare a invatarii

- Metoda didactica este calea de realizare a muncii didactice

- Metoda didactica se constituie din mai multe procedee, natura ei fiind determinata de scopul si

continutul invatamantului

Prin utilizarea metodelor didactice se concretizeaza respectarea principiilor didactice, ele evoluand

odata cu dezvoltarea si modernizarea invatamantului. In utilizarea metodelor didactice se tine cont de

particularitatile de varsta si individuale ale elevilor, alegerea metodelor pentru fiecare lectie facandu-se in

functie de scopul si continutul lectiei, de nivelul clasei si de conditiile materiale ale scolii.

Metodele didactice sunt indisolubil legate de actiunea didactica, neexistand practic o separare

constienta intre metoda si activitate. Metoda reflecta caracterul procesual, dinamic, transformator al actiunii

didactice, ea indeplineste o functie instrumentala operationala, de ordin tehnic, in sensul ca mijloceste

atingerea unor obiective, scoate in relief operatiile prin care se realizeaza transformarile dorite si prin aceasta

devine un instrument al transformarii naturii umane.

Metoda didactica este intermediarul dintre cei doi factori ai procesului instructiv-educativ, profesorul

si elevul. Metoda didactica implica conditionarea a ceea ce face si cum face profesorul. Elevul este cel care

beneficiaza de efectul metodei. Pentru elev, metoda este in acelasi timp o cale de dobandire de noi cunostinte,

un factor de stimulare a proceselor de cunoastere si o sursa de insusire de instrumente de munca intelectuala.

Prin urmare, formarea intelectuala a elevului in procesul didactic este determinata nu numai de continuturile

transmise ci, indeosebi, de caracterul metodei de invatare. Constatam ca elevii sunt atrasi de anumite

discipline nu doar din cauza continutului: daca le place un profesor, mai exact, le place stilul de predare al

acestuia, se ,,indragostesc" de disciplina.

In relatia profesor-metoda-elev factorul metoda este numai aparent neutru. Relatiile profesor-metoda

sunt determinate, pe de o parte, de gradul in care profesorul stapaneste continutul pe care il transmite si

metoda pe care o foloseste, de bogatia experientei sale pedagogice si de cultura sa generala iar, pe de alta

parte, de temperamentul, capacitatea de comunicare afectiva, gradul de pasionare pentru munca sa, in general

de personalitatea sa.

In acelasi timp, relatiile metoda-elev sunt influentate de elemente specifice subiectivitatii elevului:

nivelul sau de cunostinte, gradul de familiarizare cu metoda, gradul de stapanire a tehnicilor de studiu si a

instrumentelor intelectuale, motivatia invatarii si atitudinea fata de scoala si invatatura, gradul de dezvoltare a

proceselor de cunoastere si a inteligentei elevului, etc.

Clasificarea metodelor didactice este de asemenea o problema mult dezbatuta datorita diversitatii

criteriilor de clasificare utilizate. Dintre acestea, cel mai frecvent considerate sunt:

- Caile logice de insusire a cunostintelor

- Etapele procesului de cunoastere

- Rolul factorului verbal

- Vechimea metodelor

- Natura relatiilor profesor-elev pe care le implica

- Nivelurile si formele de invatamant in care sunt folosite

Putem spune ca sunt doua mari categorii de metode didactice:

a) Metode de predare (transmitere) si insusire (invatare) a cunostintelor si de formare a

deprinderilor

b) Metode de verificare si control a cunostintelor si deprinderilor elevilor

Predarea disciplinelor tehnice, cum ar fi informatica, difera in continut si stil fata de predarea altor

discipline. Metodica predarii acestor discipline s-a conturat abia in ultimii ani. In predarea disciplinelor

tehnice nu exista sabloane sau retete care sa fie obligatorii, in schimb este nevoie de talent si de dorinta de a

descoperi chemarea, vocatia pentru meseria de profesor. Aceasta chemare trebuie adusa la suprafata, trebuie

constientizata. Viitorul profesor trebuie sa descopere secretele modului in care trebuie educata viitoarea

generatie care trebuie sa dobandeasca o viziune cu totul noua despre lume. Societatea super-informatizata care

se intrevede va solicita din partea membrilor sai nu doar cunoasterea calculatorului si a modului de utilizare a

acestuia, ci si o atitudine curajoasa, flexibila si dinamica in fata unor situatii sau instrumente tehnice noi

necunoscute. Cultura tehnica, alaturi de cea informatica va trebui sa devina parte integranta din cultura

generala a fiecarei persoane, fapt ce impune invatarea elementelor lor de baza in scoala.

Metodica predarii unei discipline, in general, cauta sa raspunda la intrebarile:

- Ce predam?

- Cat predam?

- Cum predam?

Este foarte important sa predam cu pricepere, adecvat sferei de interes si categoriei de varsta a

elevilor, astfel incat nici o clipa sa nu pierdem din vedere faptul ca este mai bine sa predam mai putin dar

temeinic, decat mult si superficial.

Primul obiectiv al metodicii este determinarea si descrierea domeniilor care urmeaza sa fie predate atat

la nivel de cunostinte elementare de baza (cultura generala), cat si la nivel de specialitate in scoli sau clase de

profil.

Un alt obiectiv clasic este cunoasterea metodelor necesare predarii domeniilor selectate. De asemenea

trebuie cunoscute cat mai multe mijloace de predare, instrumente didactice de care va uza profesorul in

procesul de predare. Metodele de evaluare, deosebit de importante in procesul instructiv-educativ din scoala

sunt variate in cazul invatarii disciplinelor tehnice si trebuie cunoscute si aplicate in mod adecvat.

Al treilea obiectiv este pregatirea muncii efective a viitorilor profesori. In acest sens este important ca

viitorii profesori sa realizeze practica pedagogica, coordonata de un specialist, intr-o scoala.

2. SISTEMUL METODELOR DE INVATAMANT

In sistemul metodologiei didactice sunt cuprinse urmatoarele metode principale: Expunerea,

Conversatia, Demonstratia, Modelarea, Algoritmizarea, Problematizarea, Descoperirea, Studiul de caz,

Cooperarea, Simularea, Asaltul de idei (brainstorming-ul) si sinectica, Studiul cu cartea (lectura) si

Exercitiul.