Miezul pozitiv al jurnalismului

1. Cele patru etape ale procesului jurnalistic

Informarea autentica nu este doar un exercitiu de cunoastere, ea este, totodata, si un proces de structurare a campului social. In acest orizont se situeaza jurnalistul. Prima sa preocupare o reprezinta informatiile. Le obtine, le proceseaza si le comercializeaza. El preleveaza ori culege informatii, le cauta ori le primeste. A culege informatii nu este un lucru pe termen scurt. Prin durata ei activitatea aceasta se dovedeste a fi costisitoare, obositoare si nu rareori deceptionanta. Informatia se constuieste greu si cere uneori investigatii deosebit de delicate.

Procesul jurnalistic comporta (1) selectia actelor si faptelor, (2) verificarea lor, (3) punerea in intriga si (4) etalarea informatiei. Pe fiecare dintre aceste paliere exista un punct de grefare ce face informatia vulnerabila la persuasiune. Jurnalismul negativ nu este monolitic, ci procesual. El se poate infiltra pe fiecare dintre cele patru nivele, in mod orchestrat sau individualizat in raport de scopuri si obiective de moment. De fiecare data operatiile, actiunile si operatiunile de persuasiune atrag doua tipuri de probleme: sa falsifice actele si faptele ce constituie obiectul informatiei sau sa le inventeze.

Daca nu este recunoscut dupa scopuri si interese, dupa intentia denaturanta, factoide si debilizarea realitatii, jurnalismul negativ va putea fi intotdeauna recunoscut dupa agresivitatea sa directa, imediata, lipsita de echilibru si moralitate.

2. Autonomie si impartialitate

Jurnalismul, ca institutie, isi asuma obligatia de a gestiona si gera discursul jurnalistic. Una dintre sarcinile gerarii o reprezinta coordonarea intr-un tot unitar a diferitelor influente pe care interventiile mediatice le declanseaza. Un ziar, de exemplu, nu reprezinta o simpla si singura influenta. In paginile si pe cursul articolelor sale, incepand cu titlul editorialului si incheind cu eventuala sectiune de publicitate, se propun, se avanseaza si se exercita variate influente. Un ziar constituie o coordonare de influente. Efectul unitar al influentelor da orientarea sau directia ziarului. Cand influentele ies din sfera de gerare a functiilor specifice mass-media (informare, divertisment, loisir etc.), atunci calea catre un jurnalism negativ este permisa, drumul persuasiunii a fost deja deschis.

Discursul jurnalistic are indici, indicii si indicatori limbajuali si cogitativi care il fac recognoscibil. Ca discurs al unei puteri, prima dintre caracteristicile sale o reprezinta autonomia. Jurnalismul autentic este independent, discursul sau transforma independenta, "neatarnarea" in autotelism si autonomie.

Jurnalismul nu are, in autenticitate, nici o conexiune supraordonata. Discursul sau se conduce singur si, mai mult, isi fixeaza singur principiile de productie. Autotelismul si autonomia constituie principiile constitutive ale jurnalismului. Cultura jurnalistica trebuie sa se ancoreze in realitate prin autonomie si autotelism. Din aceste trasaturi definitoriu-principiale deriva specificul de impartialitate. Actele si faptele devenite semnificative si catalogate drept evenimente sunt puse in discurs cu corectitudine si obiectivitate, cu onestitate si nepartinire. Impartialitatea este obiectivitatea atinsa cu corectitudine. Obiectiv este ceea ce este si nu vrea conceptiv sa fie altceva. Subiectivul discursiv constituie teritoriul a ceea ce se afla la indemana relativitatii interesate pe sensul preferentialitatii. Ca locatie, subiectivul sta in zona labilitatii credintei, in spatiul opinabilului schimbator. Este subiectiv ceea ce sta in puterea abandonarii de pe o clipa de alta, sub impulsul momentului. Spiritul cogitativ isi accepta subiectivitatea ca fiind dreptul sau de a fi la dispozitia propriei variabilitati. Aria subiectivitatii se delimiteaza ca loc geometric al opinabilului liber de obligatii fata de rationalul strict. In raport cu aceasta idee de subiectivitate, obiectivitatea se profileaza ca exterioritatea subiectivului.

Destinul subiectivului este versatilitatea. Statutul lui este inconsecventa. Jurnalismul este interpretativ. Interpretarea jurnalistica, pentru a ramane obiectiva, trebuie sa se situeze pe intervalul de aplicatie a rationalitatii. Fiind rationala si inteligibila, interpretarea grefeaza labilitatea si versatilitatea, pe domeniul a ceea ce este obiectiv. Pe de alta parte, obiectivitatea interpretarii provine din subiectivitatea dispusa la a se constientiza ca subiectivitate a ce se vizeaza ca intentie autorealizanta. Are loc in acest mod o impartializare interpretationala. Putem vedea in obiectivitate un efort deschis al subiectivitatii de a-si depasi simpatiile si resentimentele, adica emotiile directe, si de a reduce catre minim coeficientul fatal de partialitate in raport cu actele si faptele puse in discurs.

In procesul de eliminare a fatalei partialitati, jurnalismul se afla departe de partizanat. Trebuie postulat ca obiectivitatea se cazneste prin corectitudine sa evite partialitatea. Poate dobandi impartialitatea doar depasind fara remurscari partizanatul.

Dincolo de partialitate si partizanat, apare predispozitia la obiectivitate. Jurnalistul trebuie doar sa valorifice cu onestitate predispozitia spre obiectivitate: impartialitatea va fi doar prin aceasta si astfel captata.

Este necesara o dubla impartialitate: fata de eveniment si fata de public. Cel mai greu se rezista publicului. Jurnalistul se desprinde din public si-si asuma obligatia si efortul de a deveni obiectiv. Pentru aceasta, el trebuie sa reziste nevoilor care l-ar impinge sa produca un discurs prin care sa contribuie la satisfacerea acestora. Trebuie sa faca fata unor interese care ar putea fi si ale sale. Nu trebuie sa cedeze prioritatilor si credintelor lipsite de echilibru. Continutul principal al obiectivitatii jurnalistice il reprezinta onestitatea. Daca vrea sa ramana institutie sociala si sa-si pastreze profilul ca discurs cultural, jurnalismul trebuie sa reziste, in plus, si statului, audientei, competitiei. Obiectivitatea onesta ii lasa jurnalistului o plaja restransa de optiuni. Marele inamic al impartialitatii il reprezinta, in aceasta ordine de idei, conducerea, sefii, patronatul, corporatiile, detinatorii de capital, cercurile de interese etc.

In ce priveste impartialitatea demersului jurnalistic, ea se poate pastra doar prin securizarea obiectivitatii colectarii, redactarii si distribuirii informatiei. Ori de cate ori autonomia, autotelismul si impartialitatea sunt incalcate, jurnalismul devine negativ.

3. Discursul jurnalismului negativ

Daca n-ar avea o figura de gandire separata, de importanta in spectrul discursului social de influenta, jurnalismul negativ n-ar merita nici o atentie.

Cand jurnalismul normal nu poate trece pe langa persuasiune, el devine jurnalism negativ in mod inevitabil. Destinul jurnalismului nu poate exclude persuasiunea. Acestea sunt elemente ale unei institutii cultural-influensive cu un profil ce trebuie inscriptionat verbal. Forul jurnalismului negativ se individualizeaza printr-o angrenare specifica a aparatului limbajual cu aparatul cogitativ in aplicarea pe cadrul social a unor obiective ce dau identitate discursului.

Cultura banului si industrializarea mass-media comanda structura de obiective a jurnalismului negativ. Ca atare, sunt privilegiate interesele financiare. In ierarhia valorilor ce misca discursul prezideaza banul, randamentul financiar al influentei.

Pe cultura jurnalismului negativ se ridica o civilizatie care crede in registrul particular partinic al expresiei mass-media. Acest registru nu cere destinatarilor un efort mai mare decat jurnalismul pozitiv, caci prima dintre grijile sale este sa se ascunda sub aparatajul limbajual-cogitativ pozitiv. Insidiozitatea intentionala se increde in limbajul jurnalismului pozitiv. Astfel, atrage cogitativ valori de nerespins si stimuleaza raspunsuri influensive mobilizate in mod firesc de jurnalismul pozitiv. Un deghizaj nelimitat fascineaza in discursul jurnalismului negativ. Productiile de jurnalism negativ ajung la noi pe calea unui jurnalism pozitiv minat de un limbaj si o cogitatie puse in slujba unor interese negative. Aceste interese ne parvin antrenate ca minciuna, seductie, fictiune si mit.