Raporturile sociale sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice care au drept scop ca sa faca posibil schimbul de bunuri si servicii fara ca sa aduca atingere valorilor fundamentale ale societatii. Acest ansamblu de reguli constituie dreptul privat care, dintr-o anume perspectiva, este divizat in doua mari ramuri: dreptul civil si dreptul comercial.
Dreptul civil, ca ramura a dreptului privat, reglementeaza raporturile juridice civile, care sunt raporturi sociale cu continut patrimonial sau personal nepatrimonial, stabilite intre parti care au o pozitie juridica egala.
Dreptul comercial reglementeaza numai un anumit gen de raporturi patrimoniale stabilite intre parti egale juridic. Denumirea drept comercial sugereaza ideea unui ansamblu de norme juridice care privesc comertul. Desi o asemenea circumscriere a sferei dreptului comercial este in mare masura corecta, pentru a intelege sensul acestei notiuni este necesara o analiza a notiunii de ,,comert" din mai multe puncte de vedere: etimologic, economic si juridic.
Etimologic, termenul de ,,comert" provine de la latinescul commercium, care este o juxtapunere a cuvintelor cum si merx, ceea ce inseamna ,,cu marfa".
in sens economic, comertul este acea activitate care are ca scop circulatia bunurilor de la producator la consumator. in aceasta acceptiune, comertul consta in operatiunile efectuate din momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie, pana la momentul ajungerii acestora la consumatori. Aceste operatiuni sunt realizate de comercianti, care sunt agenti economici diferiti de producatorii de marfuri. Pornind de la aceasta abordare, s-ar putea spune ca dreptul comercial reglementeaza interpunerea si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori.
in sfarsit, in sens juridic, notiunea de comert cuprinde nu numai operatiunile de interpunere in circulatia marfurilor, pe care le realizeaza comerciantii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin transformarea materiilor prime, a materialelor si obtinerea unor produse de o valoare mai mare, de catre fabricanti. Totodata, comertul cuprinde si executarea de lucrari si prestarea de servicii. Pe cale de consecinta, dreptul comercial reglementeaza activitatea comerciala definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor, precum si de executare de lucrari si prestare de servicii.
1. 2. Obiectul dreptului comercial
in conceptia clasica a dreptului comercial exista doua sisteme care permit determinarea obiectului dreptului comercial: sistemul subiectiv si sistemul obiectiv.
in sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor.
in sistemul obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica actelor juridice, faptelor juridice si operatiunilor calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste.
in concluzie, dreptul comercial are ca obiect normele juridice care reglementeaza faptele de comert si comerciantii, norme care apartin dreptului privat ca si normele dreptului civil.
Dreptul comercial poate fi definit ca reprezentand un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorate din actele juridice, faptele juridice si operatiunile considerate de lege ca fiind fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.
2. Evolutia istorica a dreptului comercial
Istoria dreptului comercial este strans legata de istoria comertului.
Perioada Antica. Primele manifestari ale comertului au aparut odata cu proprietatea, iar forma primitiva a comertului a fost schimbul (,,trocul"). Evolutia si dezvoltarea societatii umane a determinat necesitatea unor forme de organizare a desfasurarii comertului: targurile, locuri determinate unde oamenii se puteau intalni, periodic si intr-un numar mai mare.
Egiptenii, fenicienii si grecii s-au ocupat intens cu comertul in zona Marii Mediterane, grecii fiind primii care au instituit anumite reguli pentru activitatea comerciantilor.
La romani, multa vreme, comertul nu a avut o asemenea importanta, incat sa fie guvernat de reguli speciale. De aceea, ii erau aplicate regulile dreptului civil.
Mai tarziu in epoca de inflorire a Romei, apar unele institutii juridice care au stat, ulterior, la baza anumitor institutii ale dreptului comercial. Astfel, unele actiuni create de pretor constituie bazele exercitarii comertului prin reprezentanti. De asemenea, in cadrul legilor civile au fost instituite si unele reguli speciale pentru comercianti, indeosebi in materie maritima. Pentru ca mai tarziu sa fie recunoscut din punct de vedere juridic uzul comercial, precum si executarea silita, intemeiata pe unele principii care, ulterior, au fost preluate in institutia falimentului.
Perioada Evului Mediu. in urma prabusirii imperiului Roman si a formarii statelor-cetati italiene, in locul dreptului uniform au aparut reguli de drept proprii fiecarui stat-cetate.
Comerciantii s-au organizat, pentru a-si apara drepturile, in corporatii profesionale, care cuprindeau comerciantii si meseriasii din aceeasi ramura si erau conduse de un consul. Consulul emitea anumite norme interne bazate pe
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
