in general, companiile detin competentele cognitive necesare pentru a realiza orice tip de
produs de o anumita complexitate in mod rapid si efficient si utilizand o tehnologie avansata.
Dar, o singura intreprindere nu are, intotdeauna, cunostintele necesare pentru a parcurge
intregul lant de operatii si procese in interior, fiind necesare cunostinte care sunt distribuite
intre mai multe companii sau mai multe grupuri de lucru din cadrul unei organizatii. Din aceasta
perspectiva, este absolut necesar sa intelegem deciziile logistice prin care companiile sunt
formate si cum actioneaza ele in cadrul sau in afara limitelor lor pentru a-si atinge obiectivele
stabilite.
in cadrul acestui subcapitol vom arata, mai intai, cum se formeaza parteneriate la nivelul
companiilor. Dupa aceea, vom descrie modul in care se trece de la diferite parteneriate catre
formarea de retele logistice sau lanturi ale ofertei. in continuare, vom introduce principiile
proiectarii rationale la diferite niveluri ale companiei a lantului ofertei obtinut din strategiile de
parteneriat. Aceasta proiectare se realizeaza in tot mai mare masura utilizand suport ICT
datorita dimensiunilor din ce in ce mai mari ale lanturilor ofertei corespunzatoare unor produse
complexe.
in sfarsit, vom introduce diferite strategii de realizare a parteneriatelor in epoca noasta,
caracterizata prin dezvoltarea fara precedent a comunicatiilor si tehnologiei informatiilor. Astfel
de solutii sunt denumite e-business sau e-comert, B2B si B2C si au o importanta mare in
adoptarea deciziilor logistice.
2.2.1. Limitele interne si externe ale companiei (intre internalizare si externalizare)
1. Costurile tranzactionale ca baza a formarii companiilor
Internalizarea (insourcing) se refera la formarea sau extinderea unei companii cu scopul de a
prelua parti din lantul valorii adaugate a unui produs si a le transforma in activitati proprii. Prin
externalizare (outsourcing), parti ale lantului valorii adaugate a unui produs sunt transferate
altor companii pentru a fi realizate. Alegerea intre internalizare si externalizare inseamna de
fapt a adopta decizia ,,produ-sau-cumpara". Evident ca aceasta decizie stabileste granitele
(limitele) unei anumite compani.
Limitele interne ale companiei se refera la cat de mult preia compania in cadrul propriei
activitati din lantul valorii adaugate, limitele exterioare ale companiei referindu-se la acea parte
a lantului valorii adaugate care este orientata catre alte companii. O decizie logistica importanta
la nivelul companiei priveste stabilirea limitelor acesteia. Orice companie va decide in favoarea
internalizarii atunci cand produsul sau serviciul realizat de catre compania respectiva poate fi
realizat in intregime la o calitate mai buna si mai ieftin, in siguranta si in mod flexibil decat daca
el ar fi realizat de o terta parte. in caz contrar, compania ar trebui sa decida sa externalizeze un
segment al lantului valorii, organizatia dezvoltandu-se catre limitele sale exterioare, lucru care
necesita reorganizarea acesteia si redimensionarea lantului valorii adaugate.
Sa presupunem ca produsele realizate de catre companie au aceeasi calitate cu cele ce pot fi
achizitionate de pe piata. in aceste conditii, formarea companiei depinde in mod esential de
costurile tranzactionale, conform teoriei introduse de R. Coase (laureat al Premiului Nobel).
Aceasta teorie porneste de la procesul de tranzactie pe piata, adica de transmitere a bunurilor
de la vanzator la cumparator. Costurile de tranzactionare (sau costurile de tranzactie pe piata
ale bunurilor) sunt costurile unei organizatii privita ca factor de productie. Deci aici sunt
cuprinse toate costurile care nu sunt introduse (adaugate) in pret de catre piata.
Ronald Coase
(1910 - )
Aceste costuri apar atunci cand pretul bunurilor nu reflecta toata informatia necesara despre
acele bunuri, de exemplu datorita inabilitatii, oportunismului, incertitudinii sau distorsiunilor
pietei relative la acele bunuri (care se presupune ca ar fi adaugata la pret de catre piata).
Astfel, costurile tranzactionale sunt costurile informatiei si includ urmatoarele tipuri de costuri:
i) Costuri de initiere si de cautare: sunt acele costuri privind localizarea si obtinerea de
informatii despre parteneri de afaceri potentiali si conditiile de incheiere a unor contracte
cu acestia;
ii) Costuri de negociere: includ costurile tratativelor cu partenerii de afaceri pentru incheierea
contractelor, luarea deciziilor in ce priveste negocierile, taxe si comisioane legale;
iii) Costuri de control: includ cheltuielile necesare pentru a coordona comenzile astfel incat sa
se mentina calitatea, cantitatea, costurile si datele de livrare stabilite, ca si eventualele
costuri pentru a adopta schimbarile in comenzi. in plus, aceste costuri pot include acele
costuri necesare pentru a asigura alte acorduri contractuale, in particular protectia
patentelor, licentele si acordurile de securitate etc.
Atunci cand a alaborat teoria costurilor tranzactionale Coase s-a limitat la aceste trei tipuri de
costuri. Ulterior, pe masura ce mediul economic in care apar si se dezvolta firmele a devenit tot
mai complex, au aparut si alte tipuri de costuri relevante pentru a determina costurile
tranzactionale. Astfel de costuri sunt
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
