Ianus, una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La
origine, Ianus a fost un rege care a domnit in Latium in epoca de aur.
Dupa moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia
un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: in timp ce
dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile Capitoliului, Ianus a
facut sa tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit sa
se retraga. In amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a
lasa in timp de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru
a-i da posibilitate zeului sa vina in ajutorul romanilor. In timp de
pace ele se inchideau. Ianus era infatisat cu doua fete opuse: una
privea inainte, cealalta, inapoi.
Iupiter, la romani, stapanul zeilor si al oamenilor, asimilat cu
Zeus,din mitologia greaca. Era considerat drept divinitate suprema,
datatoare de viata si de lumina, care carmuia cerul si pamantul,
stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile si furtunile etc.
Legate de aceste atribute, Iupiter purta o serie de epitete, ca:
Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul sau se afla la Roma, pe
Capitoliu si, de aici, el a mai capatat un epitet - Capitolinus. Dar
denumirea cea mai cunoscuta care il desemna era Optimus Maximus ("cel
mai bun si cel mai mare"). Ca ocrotitor al romanilor si al Romei in
special, Iupiter era cinstit cu precadere de consulii care intrau in
functie, de generalii care se intorceau victoriosi, de invingatorii in
intrecerile sportive, de cei care imparteau dreptatea etc. El era
venerat si avea cate un templu in toate orasele Italiei si ale
provinciilor.
Saturnus, veche divinitate de origine italica, care patrona muncile
agricole si roadele pamantului. Saturnus a fost identificat de
timpuriu cu titanul Cronos,din mitologia greaca.
Mercurius, fiul lui Iupiter si al unei pleiadei, s-a nascut intr-o
pestera pe muntele Cyllene, din Arcadia. Inca de timpuriu, Mercurius
si-a vadit aptitudinile si talentele. Abia nascut, copilul a iesit din
scutece si a fugit pana in Thessalia, de unde a furat cirezile pe care
le pastea acolo fratele sau,Apollo. Nimeni nu l-a vazut in afara de un
cioban, pe nume Battus. Dupa ce a ascuns animalele, Mercurius s-a
intors inapoi in pestera in care s-a nascut. Acolo, la intrare, a
gasit o broasca testoasa si, cu ingeniozitatea-i caracteristica, a
intocmit din carapacea ei o lira. Intre timp Apollo a luat urma
hotului si, ajuns la pestera cu pricina, l-a silit pe Mercurius sa-i
inapoieze vitele. Auzind insa sunetul minunat al lirei, zeul s-a
invoit sa i le lase in schimbul noului instrument. Mai tarziu, tot de
la Apollo a primit Mercurius si faimosul caduceu, care a devenit -
alaturi de palaria cu boruri largi si de sandalele de aur inaripate -
unul dintre atributele zeului. Mandru de istetimea fiului sau, Iupiter
l-a facut pe Mercurius mesagerul zeilor. In aceasta calitate, in
majoritatea legendelor Mercurius joaca un rol secundar. El participa,
de pilda, la gigantomahie, le insoteste pe cele trei zeite olimpiene
pe muntele Ida, conducandu-le in fata judecatii lui [1]Paris, il ajuta
pe [2]Odysseus sa invinga vrajile [3]Circei, mijloceste targul dintre
Hercules si [4]Omphale, la porunca lui Iupiter il insoteste prin lume
pe micul Bacchus urmarit de mania luiIuno etc. Mercurius era zeul
comertului si al calatorilor - si, pentru acest atribut, i se ridicau
statui la toate raspantiile - dar si al hotilor si al borfasilor. El
era protectorul pastorilor si calauza umbrelor celor morti catre
meleagurile Infernului. In general, era considerat drept patronul
muzicii, al oricarei inventii, al mestesugurilor etc. In mitologia
greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani mama lui
Mercurius era veche divinitate de origine obscura. Simboliza, se pare,
Primavara. Mai tarziu a fost identificata cu Maia din mitologia
greaca.
Apollo, una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei romane. Era
fiul lui Iupiter si al lui. Pentru ca Iuno, din gelozie, ii refuzase
Latonei un loc unde sa poata naste, Neptun a scos la iveala, din
malurile marii, insula Delos. Latonia a adus pe lume doi gemeni: pe
Apollo si pe Selene. Crescand miraculos de repede, la numai cateva
zile dupa nastere Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera
temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele [5]Python, odinioara
pus de Iuno sa o urmareasca pe Latonia si care ulterior devenise
spaima intregului tinut. Dupa aceea Apollo a infiintat acolo propriul
sau oracol, instaurand totodata si Jocurile Pitice. Un alt episod care
i se atribuia era cel al uciderii [6]ciclopilor: fiul lui Apollo,
[7]Asclepius, initiat de centaurul [8]Chiron in tainele medicinei, nu
s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti.
Acest fapt a atras asupra sa mania lui Iupiter, care l-a omorat cu
trasnetul sau. Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe
Iupiter, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi,
ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era
faptul ca faurisera trasnetul lui Iupiter. Drept pedeapsa pentru actul
sau necugetat, Apollo a fost osandit de Iupiter sa slujeasca
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.