Grecia antică

Termenul generic de civilizatie egeeana denumeste o familie de civilizatii cu trasaturi fundamentale asemanatoare, dar avand fiecare propria ei identitate si evolutie. Ele s-au dezvoltat in diferite regiuni ale Egeidei si au luat numele acestor regiuni sau ale marilor lor centre.

Astfel, civilizatia heladica isi ia numele de la Helada continentala, iar civilizatia cicladica, de la Ciclade, arhipelagul din centrul Egeei. Civilizatia Asiei Anterioare - raspandita de-a lungul coastei Asiei Mici de Nord si in insulele care o marginesc. A fost numita troiana, dupa numele Troiei, primul dintre centrele civilizatiei egeene, descoperit de H. Schliemann.

Termenul de civilizatie cretana - mai precis paleoretana isi datoreaza numele leaganului ei, Insula Creta. Acelasi termen este folosit pentru ultimul stadiu al evolutiei acestei civilizatii, in epoca in care se raspandise in Creta civilizatia heladica avansata sau miceniana.

Civilizatia heladica, din momentul in care influenta cretana se face simtita in Grecia continentala si pana la catastrofa finala, este cunoscuta sub numele de civilizatie miceniana.

Avand in vedere continuitatea unei civilizatii care s-a transformat si a dobandit o noua infatisare sub forma ei miceniana, unii savanti au impus pentru o civilizatie comuna Cretei si lumii miceniene termenul de civilizatie creto-miceniana. Arthur Evans, primul savant care a cercetat civilizatia paleocretana, a impus termenul de civilizatie minoica pentru cea mai stralucitoare civilizatie a epocii bronzului.

Civilizatia egeeana se incadreaza in civilizatia mediteraneana. Civilizatia egeeana s-a dezvoltat in acelasi cadru cronologic ca si epoca bronzului din Mediterana Orientala - civilizatia neolitica - precursoare a civilizatiei egeene, nu intra in acest cadru. Limita cronologica inferioara a civilizatiei egeene e constituita de noua cristalizare a lumii grecesti dupa sosirea ultimelor triburi grecesti - cele ale dorienilor si cele din regiunea de nord-vest - astazi se considera ca primele triburi grecesti s-au stabilit in lumea egeeana cel mai tarziu la inceputul mileniului II-lea a. Chr. - prin urmare, nu se mai poate vorbi de civilizatia egeeana ca despre o civilizatie exclusiv preelenica, acum cand descifrarea scrierii creto-miceniene a permis urmarirea evolutiei limbii grecesti. in orice caz, elementele preelenice au jucat un rol preponderent in geneza civilizatiei egeene.

Sisteme cronologice:

A. Evans: - Minoicul timpuriu (3000-2100)

I. 3000-2800; II. 2800-2400; III. 2400-2100

- Minoicul mijlociu (2100-1580)

I. 2100-1900; II. 1900-1750; III. 1750-1580

- Minoicul tarziu (1580-1200)

I. 1580-1450; II. 1450-1400; III. 1400-1200

- Subminoic (1200-1100)

Noul sistem cronologic (N. Platon):

Cronologia minoicaCronologia heladica

- Prepalatial (subneolitic - 2600-1900)- Heladicul timpuriu (2600-1900)

I. 2600-2400; II.2400-2100; III.2100-1900 I.2600-2400; II.2400-2100;

III.2100-1900

- Paleopalatial (1900-1700)- Heladicul mijlociu (1900-1600)

I. 1900-1830; II.1830-1750; III.1750-1700 I-II. 1900-1700; III.1700-1600

- Neopalatial (1700-1380)- Heladicul tarziu (1600-1120)

I. 1700-1600; II.1600-1500; III.1500-1450 I.1600-1500; II.1500-1380;

IV. 1450-1380 III.1380-1120

- Micenianul (timpuriu, mijlociu,

tarziu)

- Postpalatial (1380-1120)

I. 1380-1320; II.1320-1220; III.1220-1120 - Submicenian (1120-1050)

- Subminoic (1120-1050).

Civilizatia egeeana, cu pluralitatea ei de forme si de arii specifice, este o civilizatie palatiala - adica un ansamblu ierarhizat in jurul unui centru dinastic care joaca rolul de element structurant al universului social, politic si religios - acest tip de societate a aparut in Creta la inceputul mileniului II. a. Chr., cand sunt inaltate primele constructii monumentale, semn al unei concentrari de putere cu caracter dinastic.

Unii istorici considera tranzitia de la neolitic la epoca bronzului progresiva si latenta - pe durata a 4 sau 5 secole -, altii, dimpotriva, o socotesc radicala, aproape instantanee. Pentru a explica geneza civilizatiei egeene s-au avansat 3 interpretari:

1. Teoria imigratiilor

Considera ca geneza civilizatiei egeene este rezultatul instalarii elementelor alogene - in urma uneia sau a mai multor imigratii succesive -, venite dintr-una sau din mai multe regiuni ale Asiei Anterioare sau ale Africii de Nord. Astfel, A. Evans, pornind de la asemanarile dintre Creta minoica si Africa de Nord protolibiana, sustinea ideea unei instalari protolibiene masive in sudul Cretei. Altii, au cautat originile noilor veniti - de rasa mediteraneana - in aria siro-palestiniana, (Weinberg), in spatiul anatolian (A. Evans) sau in unele regiuni din nord-vestul Asiei Mici si din estul Traciei si Macedoniei (Caskey).

2. Teoria influentelor

Sustine ca influentele orientale si egiptene sunt factorii esentiali care au determinat geneza civilizatiei egeene. Astfel, G. Childe considera ca progresele extraordinare realizate de civilizatiile marilor fluvii s-au aflat la originea unei raspandiri secundare in regiunile limitrofe, dintre care cea mai importanta a fost lumea egeeana - datorita altor (factori) influente, raspandirea a cuprins si o a treia zona, mai indepartata - in consecinta, nici una din civilizatiile periferice nu poate fi considerata originala - astazi se admite, totusi, ca principalele civilizatii periferice s-au dezvoltat autonom si au dobandit fiecare un caracter propriu.

3. Teoria evolutiei

Sustine ca, in pofida influentelor orientala si egipteana si a elementelor alogene infiltrate, evolutia locala constituie factorul determinant in geneza civilizatiei egeene. Astfel, Colin Renfrew

A.Lucrari generale:

-Cambridge Ancient History- : vol. III/3: The Expansion of the Greek World, 8th to 6th Centuries BC, edited by J. Boardman, N.G.L. Hammond, 1982; vol. IV: Persia, Greece and the Western Mediterranean, c. 525 to 479 BC, edited by J. Boardman, N.G.L. Hammond, 1988; vol. V: The Fifth Century BC, edited by D.M. Lewis, J. Boardman, J.K. Davies, M. Ostwald, 1992; vol. VI: The Fourth Century BC, edited by D.M. Lewis, J. Boardman, J.K. Davies, M. Ostwald, 1994; vol. VII/1: The Hellenistic World, edited by F.W. Walbank, A.E. Astin, M.W. Frederiksen, R.M. Ogilvie, 1984.

-M.-C. Amouretti, F. Ruze, Le monde grecque antique, Paris, 1990.

-M.M. Austin, Economic and Social History of Ancient Greece, London, 1977.

-A. Bonard, Civilizatia greaca, I-III, Bucuresti, 1967.

-G. Buxton, Imaginary Greece, Cambridge, 1994.

-P. Cartledge, The Cambridge Illustrated History of Ancient Greece, Cambridge, 1998.

-F. Chamoux, Civilizatia greaca, I-II, Bucuresti, 1985.

-F. de Coulanges, Cetatea antica, I-II, Bucuresti, 1984.

-K. Dowden, The Uses of Greek Mythology, London, 1992.

-M. Dillon, L. Garland, Ancient Greece, London, 1992.

-Yvon Garlan, Guerre et economie en Grece ancienne, Paris, 1989.

-M. Grant, R. Kitzinger (eds.), Civilization of the Ancient Mediterranean: Greece and Rome, I-III, New York, 1988.

-M.I. Finley, Politics in Ancient World, Cambridge, 1983.

-idem, Ancient History: Evidence and Models, London, 1985.

-C. Freeman, The Greek Achievement, London, 1999.

- M. Kaplan, N. Richer (eds.), Le monde grec, Breal, 1995.

- S. Lauffer (Hrsg.), Griechenland Lexikon der historischen Statten, Augsburg, 1999.

-C. Mosse, A. Schnap-Gourbeillon, Precis d'histoire greque, Paris, 1990.

-O. Murray, S.R.F. Price (eds.), The Greek City: From Homer to Alexander, Oxford, 1989.

-A. Powell (ed.), The Greek World, Routledge, London, 1995.

-J. Rich, G. Shipley, War and Society in the Greek World, London, 1995.

- Roger-Pol Droit, Les Grecs, les Romaines et nous. L'Antiquite est-elle moderne?, Paris, 1991.

-B.D. Shaw, R.P. Saller (eds.), Economy and Society in Ancient Greece, London, 1981.

-A. Snodgrass, An Archaeology of Greece, Berkeley, 1987.

-N. Spencer (ed.), Time, Tradition and Society in Greek Archaeology, Routledge, London, 1995.

B.Lucrari speciale:

*Lumea preelenica:

-G. Cadogan, The Palaces of Minoan Crete, London, 1976.

-O. Dickinson, The Aegean Bronze Age, Cambridge, 1994.

-P. Faure, Viata de fiecare zi in Creta lui Minos, Bucuresti, 1977.

-R. Hagg, N. Marinatos (eds.), The Function of the Minoan Palaces, Stockholm, 1987.

-Fr. Matz, Creta, Micene, Troia, Bucuresti, 1966.

-N. Platon, Civilizatia egeeana, I-II, Bucuresti, 1988.

-L.R. Palmer, Mycenaeans and Minoans- , London, 1965.

-C. Renfrew, The Emergence of Civilization. The Cyclades and the Aegean in the 3rd Millennium BC, London, 1972.

-R. Treuil, Le Neolithique et le Bronze ancien egeens, Paris, 1983.

-P. Warren, The Aegean Civilizations- , Oxford, 1989.

*Civilizatia miceniana:

-R. Castleden, The Minoans: Life in Bronze Age Crete, London, 1990.

-J. Chadwick, The Mycenaean World, Cambridge, 1976.

-O. Dickinson, The Origin of Mycenaean Civilization, Gotteborg, 1977.

-H. van Effenterre, Le Seconde Fin du monde, Mycenes et la mort d'une civilisation, Toulouse, 1974.

-C. Thomas, Progress into the Past: The Rediscovery of Mycenaean Civilization- , Bloomington, 1990.

-M. Ventris, J. Chadwick, Documents in Mycenaean Greek- , Cambridge Univ. Press, 1973.

*Grecia epocii intunecate. Civilizatia geometrica - epoca homerica:

-J. Carter, S. Morris, The Ages of Homer, Austin, 1995.

-N.J. Coldstream, Geometric Greece, London, 1977.

-C. Emlyn-Jones (ed.), Homer: Readings and Images, London, 1992.

-M.I. Finley, Lumea lui Odiseu, Bucuresti, 1974.

-M. Hall, Ethnic Identity in Greek Antiquity, Cambridge, 1997.

-O. Murray, Early Greece- , London, 1993.

-S. Scully, Homer and the Sacred City, Ithaca, 1990.

-A.M. Snodgrass, Grecia epocii intuncate, Bucuresti, 1994.

-J.Whitley, Style and Society in Dark Age Greece: The Changing Face of a Pre-Literate Society, 1100-770 BC, Cambridge, 1991.

*Grecia arhaica: