Denumirea stiintei provine din cuvantul grecesc "physis" care inseamna natu?ra. Ea studiaza formele de miscare si relatiile ce sunt stabilite intre diverse elemente ale naturii si ale materiei. Aceste forme de miscare sunt localizate in timp si spatiu.
Materia reprezinta realitatea obiectiva care este reflectata adecvat de constiinta umana. Noi suntem materie, dar noi reflectam, adica suntem capabili sa descriem, prin constiinta noastra, materia. Nu putem reflecta real, cu exactitate, decat ceea ce cunoastem sau am cunoscut. Reflectarea poate fi constienta sau inconstienta.
Materia este intr-o permanenta miscare, aceasta putand fi descrisa prin relatii matematice numite legi. Miscarea presupune modificarea pozitiei relative dintre un corp si corpurile din jurul sau. Ea se efectueaza "in timp".
Fizica descrie, explica si prevede fenomenele naturale. Acestea se pot face pe baza cunoasterii proprietatilor corpurilor si a modurilor de desfasurare a fenomenelor.
Prin observatii directe sau prin efectuarea de experimente, fizicianul stabileste legile care guverneaza fenomenul fizic. Acum nu ne putem gandi ca exista o persoa?na matura, care nu este obligatoriu fizician, care sa nu cunoasca fenomenul de solidificare a apei (inghetare) sau de fierbere a acesteia. Necesitatile practice ale omu?lui, l-a determinat sa faca observatii si mai tarziu sa aplice fierberea la distilarea anumitor substante. Din observatie fizicianul stabileste legea dintre fenomen si me?diu sau intre diverse fenomene. Aceasta permite la randul ei reproducerea fenome?nului fizic si cunoasterea profunda a acestuia precum si a altor fenomene care-l in-sotesc.
De asemenea, prin ingeniozitate, fenomenul fizic capata aplicatiile practice adecvate. Inginerului ii revine aplicarea utila a fenomenului fizic. Legea exprima lega?tura intre fenomene.
Oricand un fenomen poate fi cauza unui alt fenomen, (care este, de fapt, efectul cauzei). Iradierea solului de catre soare conduce la evaporarea apei si deci la uscarea solului (sau a altor suprafete). In acest caz iradierea este cauza efectului evaporare. Aceasta legatura cauza-efect reprezinta principiul cauzalitatii.
Descrierea cantitativa a fenomenelor se face cu ajutorul matematicii, prin pro?cesele de masurare, masurarea fiind un proces fundamental in fizica.
Omul poate cunoaste fenomenul fizic il poate evita si il poate aplica, aceasta calitate fiind caracteristica numai fiintei umane, celelalte vietuitoare reactionand prin reflex la diversele fenomene. Fizica se poate dezvolta pe doua cai principale: prin teorie si prin practica. Practica poate confirma sau infirma teoria. Datorita metodelor matematice si a modelelor teoretice elaborate pe baza cunostintelor anterioare, teo?ria poate anticipa existenta unor fenomene.
Istoric dezvoltarea s-a facut in "salturi" prin acumulari cantitative si salturi ca?litative. Intervalele dintre descoperiri si aplicatii au scazut din ce in ce mai mult, astfel ca daca de la descoperirea fenomenului de innegrire a azotatului de argint si pana la realizarea primei fotografii a durat 125 de ani; tranzistorul a fost realizat dupa numai o luna de la descoperirea fenomenului, iar LASER-ul la o saptamana, bineinteles in?tre prima descoperire si a doua fiind un interval de 200 de ani, iar intre a doua si a treia aproximativ 15 ani. Putem afirma ca observatia, ratiunea si experienta for?meaza ceea ce se cheama metoda stiintifica de cercetare, de investigare a fenome?nelor.
Fizica cuprinde peste 15 capitole conectate intre ele. Ea este interconectata cu toate ramurile stiintei si tehnicii, folosind in cercetarea fundamentala legile carac?teristice acestora.
Spatiul. Este o notiune fizica, abstracta, absoluta, cu puternice ecouri filosofice. El ilustreaza acel "ceva" care contine tot ceea ce exista. El este infinit, prin mijloacele cunoscute nefiind identificate limitele spatiului. Si daca ar fi limitat, dincolo de limitele sale ce ar fi? Acel ceva nu ar fi tot spatiu?
Intre oricare doua puncte din spatiu se poate defini "distanta". In cazul repre?zentarii in spatiu tridimensional, distanta se exprima prin relatia
unde x, y si z sunt coordonatele punctelor.
Evolutia catorva descoperiri stiintifice si aplicarea lor.
Dreptunghiul corespunde perioadei dintre momentul descoperirii fenomenului si momentul aplicarii lui. Se poate observa ca pe masura ce ne apropiem de a doua jumatate a secolului XX, aceasta perioada scade.
In caz general, pentru un spatiu n-dimensional, se poate scrie expresia dis?tantei prin relatia:
Corpurile situate in spatiu sunt caracterizate prin volum propriu acesta fiind portiunea de spatiu ocupat de corp. Volumul are proprietatea de aditivitate, ceea ce inseamna ca prin alipirea a doua sau mai multe corpuri, volumul total creste cu vo?lumul fiecarui corp alipit. Aceasta proprietate este valabila in orice situatie atunci cand este vorba de o alipire fizica si atunci cand facem sa pluteasca un corp intr-un lichid si atunci cand un corp este solvat in alt corp, formand astfel solutii.
Volumul este determinat prin dimensiunile lui, care in viata de zi cu zi, in care actioneaza gravitatia terestra, le cunoastem sub denumirea de "lungime", "latimea" si "inaltimea"
Alegand sistemul de referinta, in general marimilor mai sus mentionate le co?respund coordonatele sistemului, in sistemul de referinta nu se poate vorbi de "sus" "jos" iar originea sa poate fi oricare punct din spatiu. Pentru un sistem de referinta odata ales, suntem obligati sa mentinem originea si sensurile axelor pe tot parcursul experimentului.
Nu exista un sistem de referinta "absolut", "batut in cuie"! Pentru al putea fixa ar trebui sa-l raportezi la ceva care la randul lui ar fi "ceva fix" si care nu exista! Fie?care dintre noi suntem originea absoluta a spatiului! Tot ce se produce in jurul nostru il raportam fata de noi insine. (Sub acest aspect si spatiu ar fi trecator, efemer!)
Noi cunoastem si discutam despre spatiu fizic, material in care traim, infinit, si nu cunoastem si nici nu putem pune in evidenta, cel putin pana in momentul de fata, un alt spatiu, de alt gen, el putand exista independent de vointa si constiinta noastra.
Dimensionalitatea, adica stabilirea numarului
M. Draganu - Introducere matematica in fizica teoretica moderna - Ed. Tehnica -Bucuresti 1957
2. A.G. loachirnescu - Mecanica rationala - Imprimeria Nationala - Bucuresti 1947
3. A. Hristev- Mecanica si acustica - Ed. Didactica si Pedagogica - Bucuresti 1984
4. N.C.Barford -Mecariics- John Wiley & Sons- ISBN O 471 048840 2 6. l. Pop - Fizica generala-rnecanica si acustica- Ed. Didactica si Pedagogica, Bucu?resti 1970;
6. St.Vadsanu- Mecanica - Curs pentru uzul studentilor- Ciuj-Napoca 1994;
7. Hans Backe; Rolf Backe; Helrnut Gisgengac K- Physik - Schonbrunn - Verlag VVien
8. R.G. Guevyrkian, V.V. Chepel - Cours de Physique Generale - Editions "Ecole Superieure" - n/loscou-1967 .
9. Facaoaru; C.Nsgoita; A.Bornath - Masurari si control cu ultrasunete - Editura Teh?nica - Bucuresti 1965;
10. E.Badarau; M.Grumazescu - Ultraacustica fizica si tehnica - Editura Tehnica -Bucuresti-1967;
11. Eugen Rusu- Vectorii- Editura Albatros - Bucuresti 1976;
12. T.Bohatiol- Defectoscopie ulirasonica fizica si tehnica- Editura Tehnica-Bucuresti 1980;
13. Gheorghe Arnza; Danila Barb; Florica Constantinescu - Sisteme ultraacustice-Eclitura Tehnica-Bucuresti 1988;
14. Jens Trarnpe Broch - Mecanical Vibratiion and Shock Measurements - Bruel & Kjaer-1973;
15. I. Dirna si col. o- Dictionarul de fizica- Editura enciclopedica romana - Bucuresti 1972.
16. Andre Angoi- Complemente de matematica- Editura tehnica- Bucurestii 965
17. Halmut l.ir.der- Fizica pentru tehnicieni - Editura Tehnica- Bucuresti 1960.
17. N.N. Evgrafova, V.L. Kagan - Curs de fizica - Ed. Moska-1973 (limba rusa)
18. B. M. Yavorsy , A.A. Pinsky - Fundamentals of Physics Ed. MIR - Moscow -1974
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
