Relatiile economice internationale reprezinta legaturile (interdependentele) dintre economiile nationale, formate in baza adancirii diviziunii mondiale a muncii. In analiza relatiilor economice internationale sunt identificate urmatoarele stadii ale aparitiei si evolutiei acestora:
- Afirmarea si consolidarea economiilor nationale, ca rezultat al dezvoltarii economiei moderne de piata;
- Extinderea zonei de contact a economiilor nationale europene dezvoltate cu alte tari si continente;
- Transnationalizarea vietii economice in urma cresterii masive a investitiilor externe de capital.
Aprovizionarea economiilor europene dezvoltate cu materii prime ieftine, provenind din colonii, existenta pietelor de desfacere pentru produsele industriale, dezvoltarea sistemelor bancar-financiare nationale si a navigatiei maritime au facut posibila aparitia unei retele complexe de relatii comercial-bancare si financiare la nivel mondial. Procesul constituirii pietei mondiale a inceput din secolele XV - XVI (perioada marilor descoperiri geografice), incheindu-se, in linii mari, in secolele XIX - XX. In prezent, pe fondul sporirii activitatii si rolului societatilor transnationale, se manifesta o puternica integrare a activitatii economice la nivel mondial. Cresterea, fara precedent, a interdependentelor dintre economiile nationale (agentii economici nationali), cu implicatii profunde si vaste asupra pietelor internationale poarta denumirea de globalizarea economiei. Din punct de vedere istoric pot fi identificate trei faze sau valuri ale globalizarii:
- Primul val al globalizarii (1870-1914) a fost declansat de combinarea reducerii costurilor de transport si a barierelor tarifare. Noile tehnologii, ca de exemplu caile ferate, au creat oportunitati imense pentru exportul bunurilor intensive in pamant. Se apreciaza ca forta motrice a primului val al globalizarii a constituit-o migratia de masa.
- Al doilea val al globalizarii (1914-1980) a urmat unei perioade in care majoritatea tarilor s-au "intors" spre nationalism. Aceasta faza nu a avut efecte benefice asupra tarilor in dezvoltare, in schimb a fost un val spectaculos pentru tarile dezvoltate. (Cresterea economica rapida, dublata de o mare echitate a determinat o expansiune fara precedent, intalnita adesea in literatura de specialitate sub denumirea de "golden age").
- Al treilea val al globalizarii (dupa 1980) este diferit de cele anterioare prin trei trasaturi importante: un mare grup de tari in dezvoltare au intrat pe pietele globale; un alt grup de tari in dezvoltare au devenit din ce in ce mai marginalizate in noua economie globala; amplificarea migratiei internationale si a miscarilor de capital.
Globalizarea este o forta care restructureaza societatea, institutiile de guvernare si ordinea mondiala, reorganizeaza economiile nationale, deteritorializand activitatea economica, ce capata dimensiuni transnationale, astfel ca spatiul economic national nu se mai suprapune peste limitele teritoriului national. ,,Globalizarea economica este o realitate si nu doar o continuare sau o revenire a tendintelor din anii precedenti. [ s Globalizarea se refera nu numai - sau nu in primul rand - la interdependenta economica, ci la transformarea timpului si spatiului in care traim"
Disputele si confuzia asupra globalizarii continua in ceea ce priveste definirea si abordarea notiunii de ,,globalizare". Intr-adevar, adesea se invoca termeni legati de globalizare fara a indica explicit intelesul acestor termeni. De exemplu, diferiti comentatori descriu globalizarea ca o ,,etapa a capitalismului", ca un ,,modernism tarziu" sau ca ,,un nou mod de gandire", fara a se preciza semnificatia acestora. Globalizarea este privita ca: internationalizare (de exemplu, Paul Hirst si Grahame Thompson abordeaza globalizarea in termeni de ,,fluxuri largi si in continua crestere ale comertului si investitiilor de capital intre tarile lumii" ), liberalizare (referindu-se la un proces de inlaturare a restrictiilor impuse de autoritati in calea schimburilor dintre tari, in scopul crearii unei economii mondiale ,,deschise", ,,fara granite"), universalizare (cand Oliver Reiser si B. Davies au inventat cuvantul ,,a globaliza/globalizare" in anii 1940, aveau in minte ,,universalizarea" si prevedeau o ,,sinteza planetara a culturilor intr-un umanism global" ), occidentalizare/ modernizare (urmand aceasta idee, globalizarea este dinamica, pentru ca structurile sociale ale modernitatii - capitalism, rationalism, industrialism, birocratism etc. - sunt raspandite peste tot in lume, in acest proces ele distrugand implicit culturile existente si autodeterminarea locala; globalizarea este uneori descrisa ca un imperialism tip McDonald's sau, mai drastic, pur si simplu colonializare ) si, in fine, deteritorializare. Urmand aceasta ultima interpretare, globalizarea implica o reconfigurare geografica, astfel incat spatiul social nu mai este in intregime definit de spatiu teritorial, distante teritoriale sau granite teritoriale. Exista opinii conform carora globalizarea inseamna, intr-o anumita masura, integrare
Globalizarea genereaza schimbari sociale si economice profunde, afectand, prin interconexiunile create intre tari, institutii, oameni etc., ordinea sociala mondiala si generand schimbari profunde, in domenii dintre cele mai diverse. In primul rand, globalizarea transforma natura activitatii economice. Pietele globale, competitia globala si managementul global au reprofilat fundamental obiectivele, organizarea si comportamentul firmelor. Globalizarea este larg asociata cu revolutia tehnologica in transporturi, comunicatii si procesarea datelor. Aceste evolutii au schimbat ceea ce producem si modul cum producem. Cu o larga cuprindere, Alvin si Heidi Toffler afirma ca istoria umanitatii a intrat in ,,al treilea val" al societatii informationale, dupa ,,primul val" al vietii rurale si ,,al doilea val" al civilizatiei industriale Tot mai multe activitati sunt in prezent ,,globale": de la telecomunicatii la piete, productie, sfera monetara si financiara, organizatii globale etc.
La nivel mondial, globalizarea se refera la cresterea interdependentelor economice intre state, reflectata prin cresterea fluxurilor transfrontaliere de bunuri, servicii, capital si know-how.
La nivel national, globalizarea se refera la extinderea interconexiunilor dintre economiile nationale si restul lumii.
La nivel microeconomic, globalizarea se refera la masura in care corporatiile isi maresc veniturile in urma amplasarii activelor fixe in diferite tari gazda precum si la masura in care corporatia este angajata in fluxurile transfrontaliere
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
