Stiinta s-a constituit din totdeauna un factor principal al progresului material si spiritual.
Definita ca sistem de cunostinte, stiinta presupune un mod de cercetare, cunoastere, utilizare si de posibila transformare a realitatilor, in concordanta cu nevoile omului. Sub acest aspect, stiinta constituie o cunoastere inzestrata cu un ansamblu de principii, procedee si tehnici de investigare capabile sa o serveasca in largirea cunoasterii.
Ansamblul metodelor, procedeelor, regulilor si postulatelor utilizate in procesul cercetarii stiintifice, inclusiv teoria asupra metodelor pe care le utilizeaza stiinta, constituie metodologia stiintei.
TIPURI DE CERCETARE STIINTIFICA
Cercetarea stiintifica in calitatea ei de investigare consacrata descoperirii, evidentierii, verificarii si punerii in slujba omului si progresului social a unor noi cunostinte, poate fi delimitata in trei mai tipuri:
a) Cercetarea fundamentala .- Ea este menita sa descifreze legile naturii, gandirii si societatii, sa asigure deschideri noi spre cunoastere, sa ofere perspective de progres. Un loc deosebit in cadrul ei il are cercetarea fundamentala orientata spre aplicatii practice in viitor.
b) Cercetarea aplicativa. - Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte categorii de cercetare precum si cunostinte empirice, se preocupa de transformarea lor in tehnici si tehnologii concrete, in masini si echipamente noi sau perfectionate, in produse noi sau innoite, in masuri de perfectionare a conducerii si organizarii economiei, etc.
c) Cercetarea de dezvoltare. - Este consacrata utilizarii rezultatelor cercetarii fundamentale si aplicative in vederea obtinerii unor solutii noi, de principiu, problemelor ridicate de diferite domenii ale tehnicii si economiei.
PARTICULARITATI ALE CERCETARII IN ECONOMIE
a) Complexitatea obiectului de studiu care implica un caracter complex cercetarii economice. Procesele si fenomenele economice sunt interdependente si totodata se afla sub influenta unor factori extraeconomici: naturali, demografici, sociali, politici.
b) Volum de munca mare si divers pentru a putea cuprinde multitudinea de aspecte datorate interdependentelor ce caracterizeaza procesele si fenomenele economice.
c) Caracter costisitor datorat investigatiilor complexe si a volumului mare de informatii de cules si de prelucrat.
d) Grad ridicat de dificultate in realizarea cercetarii datorita complexitatii problematicii, volumului de munca mare si divers, costurilor ridicate.
STIINTA SI METODA STIINTIFICA
Stiinta este in esenta, cautarea adevarului. Valoarea intelectuala a stiintei poate fi apreciata din doua puncte de vedere. Ea reprezinta o realizare a mintii omenesti si ofera totodata un test caruia trebuie sa i se conformeze toate teoriile mai cuprinzatoare.
Intreaga stiinta depinde de conceptele ei. Aceste concepte sunt idei care capata o denumire. Ele determina intrebarile pe care le punem si, in felul acesta, implicit, raspunsurile pe care le putem obtine. Ele sunt fundamentale in raport cu teoriile enuntate in functie de aceste concepte. Pentru progresul stiintei este caracteristic faptul ca un concept sau un grup de concepte pot ceda locul altui concept fara a afecta prea mult cunostintele obtinute cu ajutorul conceptelor initiale.
Capacitatea de a transfera unele rezultate de detaliu de la o teorie la alta constituie o mare forta a stiintei si ii este specifica.
Conceptele si teoriile sunt mai degraba descoperite decat inventate si sunt conditionate de nivelul general al cunoasterii.
Spre deosebire de trairile si senzatiile de natura personala, cum ar fi visurile sau durerea, stiinta este o cunostinta care, in principiu cel putin, este de natura sociala, in sensul ca poate fi impartasita de un mare numar de oameni. De aici rezulta preferinta pentru enunturi facute intr-o forma valabila pentru mari grupuri de observatori. Se poate aprecia ca principiul relativitatii este o expresie a acestei preferinte.
Fiecare stiinta isi are notiunile sale, metodele sale specifice, rodul evolutiei si al acumularilor istorice; toate stiintele au insa in comun ceea ce se numeste metoda stiintifica de abordare a cercetarii. Desi conceptia despre metoda se schimba odata cu stiinta insasi, se contureaza o serie de principii cu caracter permanent, proprii oricarei metode stiintifice. Toate stiintele se bazeaza pe o serie de fapte, date, "evidente", percepute din lumea reala, pe care trebuie sa le explice si cu care se confrunta diversele teorii. Datele se afla intr-o serie de relatii, ca expresie a interdependentelor dintre date, care sunt interpretate in cadrul anumitor modele, ca un prim pas catre elaborarea unor teorii cuprinzatoare. Confuzia si ambiguitatea apare atunci cand se incalca succesiunea
date - relatii - modele.
Acest fapt constituie o grava abatere de la metoda stiintifica.
Abordarea stiintifica incepe prin delimitarea granitelor domeniului in care se inscriu cuceririle neindoielnice ale stiintei si prin stabilirea granitelor imposibilului, adica ale reprezentarilor care contrazic experienta stiintifica indelungata. Intre cele doua granite se afla domeniul fenomenelor
1.Beveridge W.I., Arta cercetarii stiintifice, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1978
2.Constantinescu N.N.(coord), Introducere in metodologia cercetarii stiintifice, ASE, Bucuresti, 1989
3.Duta Alexandrina, Elemente de metodologie a cercetarii stiintifice, Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2002
4.Migdal A., De indoiala la certitudine, Bucuresti, 1989
5.Neacsu I., Metode si tehnici de invatare eficienta, Bucuresti, 1990
6.Popa L., Metode si tehnici de munca intelectuala, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979
7.Zait D., Elemente de metodologia cercetarii, Editura Universitatii, Al. I. Cuza, Iasi, 1997
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
