Multiplexarea și demultiplexarea în frecvență

Multiplexarea in frecventa consta in translarea

spectrelor semnalelor in benzi de frecventa separate,

apropiate, formand o banda in jurul sau in apropierea

unei purtatoare unice - fig. 4.1. Aceasta inseamna de

fapt modularea purtatoarei cu mai multe semnale.

Separarea semnalelor la receptor - demultiple-

xarea, se face prin filtrare. De fapt, este o demodulare,

prin heterodinare si filtrare.

Pentru utilizarea eficienta a frecventelor dispo-

nibile, este necesar ca benzile ocupate de semnale in

semnalul complex (multiplex) sa fie cat mai mici.

Semnalul modulat cu cel mai ingust spectru posibil este

cel modulat in amplitudine cu banda laterala unica

(MA-BLU).

Semnalul MA-BLU (fig. 4.2) se

obtine separand una din benzile laterale

(BL-I sau BL-S) din semnalul MA cu

purtatoare si 2 benzi laterale; se obtin:

- semnalul BLU-S (se foloseste banda

superioara);

- semnalul BLU-I (se foloseste banda

inferioara).

Pentru obtinerea semnalelor

BLU se folosesc modulatoare (mixere)

echilibrate (eliminarea/reducerea purta-

toarei) si procedeul filtrarilor succesi-

ve1 (separarea unei benzii laterale).

Semnalul cel mai vehiculat este

cel telefonic (vocal) cu banda 300 - 3400Hz. Pentru transmisia acestui semnal se aloca o

banda putin mai mare, de 4kHz, filtrele nefiind perfecte. O banda de 4kHz in domeniul de

frecvente in care se face transmisia se numeste canal. Pentru fiecare semnal telefonic se aloca

un canal in care se introduce semnalul BLU corespunzator. Cand se transmit semnale cu

spectru mai larg (radiofonic, de date, ) se aloca mai multe canale (benzi mai largi).

Extragerea semnalului util se face prin demodulare coerenta si filtrare, de regula

efectuand produsul dintre semnalul BLU si purtatoarea refacuta - fig. 4.3.

Pentru acces multiplu la aceeasi cale de transmisie prin multiplexare in frecventa, se

procedeaza ca in exemplul din fig. 4.3. Spectrele semnalelor utile se transleaza in canale

adiacente prin modulare MA-BLU, separand benzile laterale potrivite si sumand semnalele

BLU obtinute. In fig. 4.3 s-au utilizat benzile laterale superioare iar frecventele de translatie

sunt: f01, f01, f01, = 8, 12, 16kHz; evident, se pot folosi si alte frecvente. Se va observa ca la

receptie se procedeaza mai intai la filtrarea benzilor si apoi la demodulare coerenta.

1 V. Cehan "Bazele radioemitatoarelor" Ed. Matrix Rom, cap. 6.

Fig. 4.1. Principiul multiplexarii in

frecventa

0 Fm FM f

0 Fm FM f

0 Fm FM f

0 10kHz 1MHz fpurtatoare f

Fm

FM

f0 - FM

f0 - Fm

f0

f0 + Fm

f0 + FM

semnal util semnal MA

f0 - FM f0 - Fm

semnal BLU-I

f0 + Fm f0 + FM

semnal BLU-S

Fig. 4.2. Spectrele semnalelor: util, MA, BLU-I si BLU-S

0 f

BL-I BL-S

2

4.2. Tehnici de multiplexare in frecventa

Dupa cum se stie, pentru obtinerea semnalelor BLU prin metoda filtrarilor succesive,

se procedeaza la modularea in amplitudine urmata de separarea benzii laterale dorite (translari

de spectre) cu mai multe purtatoare, cu frecvente tot mai ridicate.

La multiplexarea in frecventa, dupa primele translari se efectueaza si primele sumari

(ca in exemplul din fig. 4.3) obtinand un semnal multiplex cu spectrul suma a spectrelor

translate intr-o banda de frecvente. In alte benzi se formeaza ca mai sus, alte semnale

multiplex. Ansamblul acestor semnale ocupa o banda numita banda de baza; cu semnalul din

banda de baza se moduleaza (de obicei in frecventa) o purtatoare