Electroterapie

Electroterapia, prin deversele sale forme de aplicatie este utila in toate tipurile de patologie:

- bolile reumatismale cronice - inflamatorii sau degenerative -, bolile degenerative ale coloanei

vertebrale si sindroamele asociate - inclusiv lombosciatica, bolile articulare degenerative si/sau

posttraumatice ale centurilor si membrelor;

- bolile reumatismale abarticulare (muschi, tendoane, fascii, sinovie, etc.);

- bolile nervilor periferici (nevralgii, nevrite, polinevrite, leziuni traumatice si sechelele lor);

- leziuni de neuron motor central - hemiplegii, paraplegii;

- procedurile electrice adaptate sunt foarte utile ca terapie asociata in tratamentul complicatiilor unor

boli cronice ale aparatelor si sistemelor: cardiovascular, respirator, digestiv, urinar (hipertensiune

arteriala, insuficienta veno-limfatica, insuficienta respiratorie, bronhopneumopatii cronice, astm

bronsic, litiaze, colecistopatii cronice, colite cronice, etc.); in aceste conditii, procedurile electrice

sunt utile atat in tratamentul de baza al acestor suferinte, cat si atunci cand aceste suferinte insotesc

alte afectari ale aparatului locomotor indicate recuperarii fizical-kinetice.

Curentul galvanic

Actiunile biologice ale curentului galvanic

Curentul electric continuu folosit in electroterapie se numeste curent galvanic.

Actiunile biologice complexe ale curentului galvanic asupra organismului omenesc nu sunt inca

cunoscute in totalitate, facand inca obiectul a numeroase studii si cercetari. Aceste actiuni se exercita

asupra organismului uman prin declansarea diferitelor mecanisme

Mecanismul fundamental il constituie modificarea concentratiilor ionice la nivelul structurilor

strabatute de curent si secundar apar procese biologice in zona de trecere a curentului galvanic.

Din punctul de vedere electrochimic si al conductibilitatii, organismul uman se comporta ca un

conductor de gradul II, deci poate fi asemanat cu un electrolit . In structura sa, apa reprezinta 70% din

greutatea corpului, restul fiind substanta solida reprezentata in mare masura de saruri. Deci in acest

mediu lichidian se afla numeroase saruri dizolvate realizand diverse concentratii.

Mediul electrolitic uman nu este omogen deoarece este compus din elemente cu diferite grade de

conductibiliate.

In aceste conditii, organismul nu poate fi strabatut uniform de curent electric. Exista o clasificare

mai veche dar inca actuala, elaborata de Krilova si Simanko conform careia, din punctul de vedere al

conductibilitatii electrice structurile organismului pot fi impartite in 4 grupe :

o Gradul I : structuri anatomice foarte bune conductoare electrice (sange, limfa, LCR, corp

vitros),

o Gradul II : structuri anatomice bune conductoare electrice (glande sudoripare, muschi, tesut

subcutanat, organe interne),

o Gradul III : structuri anatomice rau conductoare electrice (tesut nervos, tesut adipos, glande

sebacee, tesut osos),

o Gradul IV : structuri anatomice foarte rau conductoare electrice (parul, epiderma).

Aplicarea curentului galvanic asupra organismului va determina o serie de procese diferentiate in

doua mari grupe :

o efectele polare care se produc la nivelul electrozilor aplicati,

o efectele interpolare care se produc in interiorul organismului, in regiunile cuprinse intre cei doi

electrozi.

Efectele polare si interpolare sunt concomitente, iar efectul total al curentului presupune

"insumarea" celor doua categorii de efecte.

1. Efectele polare

 Efectele polare sunt datorate modificarilor care apar la locul de contact dintre tegument si electrozii

de aplicat. In cea mai mare masura, efectele polare sunt consecinta procesului de electroliza. In urma

acestui proces, la anod se produce acid (HCl = acid clorhidric ), iar la catod se produce baza (NaOH =

hidroxid de sodiu ).

 Efectele polare sunt determinate deci, de modificarile chimice aparute; aceste modificari depind de

mai multi parametrii :

- calitatea electrodului (forma, dimensiune, compozitie chimica);

- calitatile curentului galvanic (intensitate, directie, sens, durata);

- anumite proprietati ale organismului (starea tegumentului, rezistenta electrica, capacitatea,

conductibilitatea diverselor tesuturi, reactivitatea generala a individului).

In cazul supradozarii curentului electric pot sa apara efecte polare extreme (arsuri si necroze la

zona de aplicare).

2.Efectele interpolare

Efectele interpolare au importanta fundamentala pentru electroterapie deoarece ele stau la baza

efectelor dezvoltate in substratul strabatut de curentul galvanic. Efectele interpolare sunt determinate

de modificari fizico-chimice tisulare aparute la trecerea curentului electric prin tesuturi. Au la baza

procese de :

o bioelectroliza,

o ionoforeza,

o electroosmoza,

care implica :

- modificari ale potentialului de membrana,

- modificari de excitabilitate neuro-musculara,

- efecte termice,

- efecte de inductie electromagnetica,

- modificari aparute in compozitia chimica a tesuturilor.

Efectele fiziologice si terapeutice ale aplicatiilor curentului galvanic

Efectele si modificarile biologice aparute la trecerea curentului galvanic prin tesuturile vii sunt inca

incomplet elucidate. Efectele se bazeaza in principal, pe reactiile dezvoltate la nivelul structurilor usor

excitabile, in principal asupra fibrelor nervoase.

Aplicarea curentului galvanic cu panta (introducerea este lina), cum se intampla in terapeutica, da

nastere unor efecte net diferite fata de curentul galvanic intrat brusc, folosit de regula in scop

diagnostic. Aceasta excitatie brusca prin curent galvanic, determina o excitatie care la nivelul fibrei

musculare este motorie, determinand contractie, iar la nivelul fibrei senzitive determina durere. Chiar

daca totalitatea efectelor nu a putut fi definita complet, apar modificari biologice importante ce

determina efecte fiziologice si terapeutice.