Micro și macroeconomie

1. stiinta economica.

stiinta economica consta din ansamblul coerent de notiuni, idei, teorii si doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii actele, faptele si comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora, precum si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare, gestionare si de stimulare a activitatilor economice.

2. Sistemul metodologic al economiei (unitatea inductie-deductie, principiul "caeteris paribus", abstractia stiintifica, unitatea dintre analiza si sinteza, unitatea dintre metoda istorica si cea logica de analiza economica, unitatea analizei cantitative si calitative)

Unitatea inductie-deductie reprezinta o cale de cercetare economica si de expunere a rezultatelor cercetarii care implica multe din celelalte tehnici si instrumente.

Principiul "caeteris paribus" pleaca de la premisa ca unele elemente ale analizei economice sunt stabile, in timp ce altele sunt variabile. Acesta este o aplicare a principiului logicii, conform caruia "interpretarea evolutiei fenomenului se face prin recunoasterea unui punct stabil de referinta".

Abstractia stiintifica este o alta componenta a metodologiei economiei. Caracterul complex al economiei si posibilitatile limitate ale fiecarui cercetator (fie chiar echipe de cercetare) fac necesara inaintarea in trepte pe drumul dificil al cercetarii. Cercetatorul isi concentreaza atentia, de fiecare data, asupra unui aspect spre a-l analiza, facand abstractie de celelalte aspecte (a caror existenta ii este cunoscuta). Cunoasterea uneia sau alteia din laturile realitatii economice se concretizeaza intr-un simbol lingvistic - o notiune, un concept.

Unitatea dintre analiza si sinteza.

Analiza inseamna descompunerea, dezmembrarea fenomenului, procesului de cercetat in elementele sale componente si cercetarea fiecareia dintre acestea, ca parti necesare ale intregului.

Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat in cadrul intregului unitar, legat prin resorturi interne (cauzale sau functionale).

Unitatea dintre metoda istorica si cea logica de analiza economica.

Metoda istorica inseamna reflectarea, descrierea si fixarea faptelor si evenimentelor, asa cum s-au petrecut ele in timp.

Cercetarea logica este aceea care presupune trecerea de la abstract la concret, preluand din procesul istoric real numai ceea ce este esential si constituie verigi necesare.

Cercetarea logica este istoria degajata de elementele intamplatoare, fara a fi rupta de realul economiei.

Unitatea analizei cantitative si calitative. Pornindu-se de la premisa ca realitatea insasi se caracterizeaza printr-o asemenea unitate, cercetarea trebuie sa tina seama de conexiunile dintre actele si faptele economice, de aspectul calitativ al lor, dar si de masura si intensitatea acestora, de aspectul lor cantitativ.

3.Gandirea economica Conturarea unui curent de gandire economica se realizeaza in functie de capacitatea diferitilor autori de a percepe problemele majore din timpul lor si de a le explica profesional, respectiv dupa nivelul teoretic al explicatiilor fundamentate si eficienta practica a propunerilor de politica economica pe care le fac pe aceasta baza.

Gandirea economica se inscrie in contextul istoriei economice, reflectand starile economiei si dinamica acesteia. Pe de alta parte, economistii si curentele de gandire economica au influentat realitatea social-economica pe care au reflectat-o si au cautat sa o impulsioneze spre progres si prosperitate. Patru au fost principalele curente de gandire economica: clasicismul, marxismul, neoclasicismul, keynesismul.

4.Ideea economica - reprez. O notiune, o parere, un gand, o judecata simpla, izolata, privitoare la procese si fenomene economice.

5.Teoria economica - consta dintr-un ansamblu de idei organizate intr-un sistem logic coerent prin care s descrie si se explica un domeniu al realitatii economice si are un rol economic pozitiv.

6.Doctrina economica - reprez. totalitata ideilor, principiilor si tezelor fundamentale privitoare la sistemul stiintific al conomiei si are un rol normativ.

7.scoli si curente de gandire economica - Principalele criterii pe baza carora s formeaza scolile si curentele de gandire economica sunt : comunitatea de interese economice si social politice ale specialistilor- economisti; ascendenta culturala a teoreticienilor in domeniu; optiunea lor de politica economica in general. Un curent de gandire economica se realizeaza in functie de capacitata diferitilor autori de a percepe problemele majore din timpul lor si de a le explica profesional.

8. Principalele curente de gandire economica.

Gandirea economica se inscrie in contextul istoriei economice, reflectand starile economiei si dinamica acesteia. Pe de alta parte, economistii si curentele de gandire economica au influentat realitatea social-economica pe care au reflectat-o si au cautat sa o impulsioneze spre progres si prosperitate. Principalele curente de gandire economica sunt: clasicismul (Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill), marxismul (K.Marx), neoclasicismul (Carl Menger, William Stanley Jevons, Leon Walras) si keynesismul (John M.Keynes).

9. Tensiunea nevoi-resurse. Raritate si alegere

Nevoile umane constau din doleantele si asteptarile oamenilor de a avea si de a-si insusi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective in functie de gradul dezvoltarii economice la un moment dat, precum si de nivelul de cultura si civilizatie al popoarelor.