Protecția mediului

GENERALITATI DESPRE ECOSISTEME,

FACTORI DE MEDIU, PROTECTIA MEDIULUI

Spatiul planetei noastre in care este posibila in permanenta viata se numeste biosfera. In componenta acesteia intra urmatoarele:

- litosfera - invelisul solid al Pamantului;

- hidrosfera - mediul lichid al Pamantului, sau Oceanul Planetar;

- atmosfera - zona gazoasa omogena a Pamantului, situata deasupra primelor doua.

Raportata la dimensiunile Pamantului, biosfera reprezinta o pelicula subtire, a carei grosime este de cativa zeci de kilometri.

Compozitia actuala a biosferei a fost determinata, in principal, de activitatea organismelor vii autotrofe, cele care realizeaza fenomenul de fotosinteza. In acest fel a avut loc saracirea atmosferei in dioxid de carbon si cresterea concomitenta a concentratiei de oxigen.

Mediul de viata al unui organism viu din biosfera se mai numeste si ecosistem. Acesta, ca ansamblu/ complex natural, este constituit din doua componente: biotop si biocenoza (fig.1.1)

Biotopul reprezinta spatiul in care traieste un organism vegetal sau animal, alaturi de factorii de mediu care actioneaza asupra lui. Practic, biotopul cuprinde toate elementele abiotice ale ecosistemului.

Biocenoza este componenta vie (biotica) a ecosistemului. Aceasta cuprinde o comunitate unitara si complexa de plante si fiinte vii.

In functie de nivelul impactului activitatii umane, ecosistemele sunt:

a. naturale: ecosistemele in care efectele activitatilor umane sunt foarte, foarte putin resimtite (adancul marilor si oceanelor, padurile ecuatoriale, zonele polare);

b. modificate: ecosisteme in care se resimt, intr-o oarecare masura, efectele indirecte ale activitatii umane, cel mai adesea ca impact antropomorf indirect;

c. amenajate: ecosisteme care se afla in atentia omului in vederea obtinerii hranei, materiilor prime vegetale si animale. Omul intervine permanent, prin selectia elementelor si reglarea populatiei biocenozei.

Dupa natura biotopului, exista ecosisteme acvatice si ecosisteme terestre.

1. Ecosistemele acvatice:

a. oceanice;

b. continentale.

a. Ecosistemele acvatice oceanice (de ex.: ecosistemul estuarelor, ecosistemul mangrovelor etc.) se gasesc situate in oceanele si marile Pamantului. Popularea cu organisme vii, pe adancime, are loc astfel:

- zona eufotica: adancime < 100 m; patrunde lumina solara (are loc procesul de fotosinteza); se gasesc toate organismele vii autotrofe (alge si fitoplancton);

- zona disfotica: adancime >100 m; nu patrunde lumina solara (lipsesc organismele vegetale autotrofe); se gasesc nevertebrate care se hranesc cu substante organice din straturile superioare.

b. Ecosistemele acvatice continentale sau ecosisteme limnicole, cuprind apele terestre curgatoare, lacurile si apele statatoare.

2. Ecosistemele terestre sunt constituite din comunitatile de organisme care ocupa biotopurile formate pe suprafata uscatului. Principalele caracteristici ale acestora sunt urmatoarele:

- sunt alcatuite din: sol (si substratul pedogenetic), faza gazoasa (aerul) si una lichida (apa din substrat si cea din precipitatii).

- reprezinta componenta principala a mediului de viata al omului;

- repartitia ecosistemelor terestre este determinata, in principal, de latitudine, clima si de relatia temperatura-precipitatii.

Ecosistemele, indeosebi cele terestre, pe baza unei structuri aproximativ identice, pot fi grupate in biomuri (biomul supralitoralului, biomul padurilor, biomul campiilor aride, biomul campiilor umede).

In categoria ecosistemelor terestre pot fi cuprinse si ecosistemele urbane, rurale si agroecosistemele.

Intre elementele biocenozei si cele ale biotopului exista 3 categorii de legaturi (reciproce) (fig.1.1):

- actiuni, A - generate de factorii abiotici (geografici, mecanici, fizici, chimici) ai mediului;

- reactiuni, R - raspunsurile corespunzatoare ale organismelor vii din biocenoza;

- coactiuni, C - relatiile dintre organismele din aceeasi specie sau specii diferite.

Prin urmare, ecosistemul reprezinta rezultatul interactiunii dintre elementele vii si cele anorganice sau fizice, dintr-un anumit mediu de viata si teritoriu geografic.

Actiunea factorilor abiotici (de natura climatica, fizica, chimica etc.) asupra unui organism viu determina:

- nivelul natalitatii/mortalitatii;

- raspandirea teritoriala si densitatea populatiilor;

- favorizarea aparitiei modificarilor adaptive.

Totalitatea ecosistemelor reprezinta mediul inconjurator, sintagma mult mai folosita in literatura de specialitate.

Pe de alta parte, mediul inconjurator poate fi definit ca fiind totalitatea factorilor naturali si antropici (creati in activitatile umane), care asigura mentinerea echilibrului ecologic, determinand totodata conditiile de viata pentru om si cele de dezvoltare ale societatii.

Echilibrul ecologic se defineste prin existenta unor raporturi optime intre fiintele vii si mediul inconjurator. Stiinta care studiaza aceste raporturi, fara a recomanda masuri tehnice pentru ameliorarea mediului se numeste ecologie (o componenta a biologiei).

Factorii naturali ai mediului inconjurator sunt: apa, aerul, solul, precum si procesele si fenomenele naturale generate de interactiunea lor.

Factorii antropici sunt generati de activitatile umane: industriale, agrozootehnice, constructii, transporturi, casnice/gospogaresti etc.

Continuitatea vietii pe Pamant depinde in mare masura de asigurarea calitatii factorilor (naturali) de mediu, activitate numita si protectia mediului.

Diminuarea calitatii factorilor de mediu de catre elemente sau fenomene perturbatoare se numeste poluare.

Elementele/ fenomenele perturbatoare se mai numesc si (agenti) poluanti, iar acestia pot fi de origine naturala sau antropica. Actiunea acestora se situeaza in limitele:

- minima = un simplu disconfort pentru populatia biocenozei;

- maxima = grave dezechilibre ecologice (actiune toxica asupra organismelor si/sau degradarea componentelor abiotice ale mediului).

Protectia mediului urmareste, in principal:

a. studierea interdependentei dintre mediu si:

- fenomenele/ procesele naturale si artificiale (de exemplu, precipitatiile, degradarea stratului de ozon, incalzirea globala a Terrei, deplasarea apei subterane, degradarea solului prin eroziune etc.);

- fiintele vii.

b. luarea de masuri in vederea ocrotirii si conservarii mediului.

Ocrotirea mediului inconjurator = desfasurarea de actiuni (majoritatea, legiferate) care scot din incidenta omului speciile rare (pe cale de disparitie), precum si spatiile geografice cu valoare naturala deosebita.

Conservarea mediului inconjurator se poate realiza prin:

- utilizarea rationala si eficienta a resurselor mediului;

- adoptarea celor mai potrivite forme si tehnologii de prelucrare (ecotehnologii);

- efectuarea de lucrari pentru limitarea si prevenirea efectelor daunatoare ale unor fenomene naturale (inundatii, alunecari de teren, eroziune etc.).

O protectie eficienta a mediului presupune cunoasterea urmatoarelor aspecte:

- conditiile de viata din cadrul fiecarui factor de mediu;

- sursele de poluare (poluantii, modul de dispersie, efectele asupra mediului);

- masurile de prevenire si combatere a poluarii.

1. Angelescu A., s.a., Mediul ambiant si dezvoltarea durabila, Ed. ASE, Bucuresti, 1999.

2. Brown L., Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2000.

3. Ciobotaru V., Socolescu A.M., Prioritati ale managementului de mediu, Ed. Meteor Press, Bucuresti, 2006.

4. Ghiga C., Infrastructura teritoriala si dezvoltare urbana, Editura Uranus, Bucuresti, 2004.

5. Ghiga C., Protectia mediului - componenta intrinseca a dezvoltarii durabile, Editura Universitara, Bucuresti, 2006.

6. Negulescu M., s.a., Protectia mediului inconjurator, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1995.

7. Parausanu V., Ponoran I., Dezvoltarea durabila si protectia mediului, Editura Sylvi, Bucuresti, 2003.

8. Platon V., Protectia mediului si dezvoltarea economica, Ed. Economica, Bucuresti, 1997.

9. Rojanschi V., s.a., Protectia si ingineria mediului, Ed. Economica, editia a II a, Bucuresti, 2002.

10. The Encyclopedia of Energy and the Environment, John Wiley & Sons, Inc., New York, 1997.

11. Tutuianu O., Indicatori de mediu, Ed. AGIR, Bucuresti, 2006

12. Ungureanu C., s.a., Gestionarea integrata a deseurilor municipale, Ed. Politehnica, Timisoara, 2006.

13. Visan S., Ghiga C., Tehnologii industriale, Ed. ASE, Bucuresti, 2000.

14. Visan S., s.a., Aplicatii tehnico-economice la disciplina Protectia mediului, Ed. ASE. Bucuresti, 1999.

15. Legea nr. 24/1994 pentru ratificarea Conventiei - cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, semnata la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992, M.Of. nr.119 din 19.05.1994.

16. Legea nr. 137/1995 - Legea Protectiei Mediului, modificata si completata conform OG 91/2002.

17. Legea nr. 107/1996 - Legea Apelor, M.Of. nr.244/8.10.1996.

18. Legea nr.3/2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997 M. Of. nr. 81 din 16 februarie 2001

19. Legea nr. 310/2004 pentru modificarea si completarea legii 107/1996 , M.Of. nr. 584/30 iunie 2004

20. Legea nr.199/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, Monitorul Oficial, Partea I, nr.487 din 31 mai 2004.

21. HG nr. 1470/2004, M.Of. nr. 954/18.10.2004 privind aprobarea Strategiei Nationale si a Planului National de Gestionare a Deseurilor.

22. HG nr.1115/10.10.2002 privind accesul liber la informatia de mediu, M.Of nr. 781/28.10.2002.

23. Hotarare nr. 878/2005 din 28/07/2005, privind accesul publicului la informatia privind mediul, Mof., nr. 760 din 22/08/2005.

24. Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, ORDIN Nr. 860 din 26 septembrie 2002, pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu, Publicat in Monitorul Oficial Nr. 52 din 30 ianuarie 2003.

25. Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, ORDIN Nr. 863, din 26 septembrie 2002, privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, Publicat in Monitorul Oficial Nr. 52 din 30 ianuarie 2003.

26. O.U.G. nr. 192/2005 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, publicata in MOf. nr. 1078/30 noiembrie 2005;

27. O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului, publicata in MOf. nr. 1196/30 decembrie 2005.

28. Ordinul MAPM nr.1182/18.12.2002 pentru aprobarea metodologiei de gestionare si furnizare a informatiei privind mediul detinuta de autoritatile publice pentru protectia mediului, M.Of. nr.331/ 15.05.2003.

29. Procedura din 20/12/2004, de autorizare a activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului, MOf, nr. 31/11 ianuarie 2005.

30. www.mmediu.ro; www.anpm.ro; www.afm.ro.; www.mie.ro.; www.eea.europa.eu; www.ipcc.ch; www.epa.gov.