Izvoarele dreptului internațional public

1.1 Notiune

Izvoarele dreptului international public : "sunt forme specifice de exprimare a normelor acestui drept, care rezulta din acordul de vointa al statelor".

1.2. Enumerare

Se considera ca sediul legal al materiei este art.38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie, in care sunt identificate principalele izvoare si se ofera o ierarhizare a acestora. in realitate, textul art.38 din Statutul CIJ mentioneaza faptul ca " 1.Curtea a carei functie este sa solutioneze, in conformitate cu dreptul international, diferendele ce-i vor fi supuse, va aplica :

a.) conventiile internationale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli expres recunoscute de statele in litigiu;

b.) cutuma internationala, ca dovada a unei practice generale acceptata ca reprezentand dreptul;

c.) principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate;

d.) hotararile judecatoresti si doctrina specialistilor celor mai calificati ai diferitelor state, ca mijloace auxiliare pentru determinarea regulilor de drept.

2. Prezenta dispozitie nu aduce atingere dreptului Curtii de a solutiona o cauza ex aequo et bono, daca partile sunt de acord cu aceasta."

Ca urmare, din analiza textului art.38 , rezulta ca nu se stabileste neaparat o ierarhie definitiva si o precizare completa a izvoarelor dreptului international, ci se stabilesc mijloacele juridice pe care le utilizeaza Curtea atunci cand este investita cu solutionarea unei cauze.

Deosebim, categoria izvoarelor principale - tratatul, cutuma internationala, iar ca izvoare subsidiare ale dreptului international: principiile generale ale dreptului ,hotararile judecatoresti, doctrina. Statutul Curtii alatura acestor categorii de izvoare - "echitatea".

in doctrina juridica contemporana se afirma ca in categoria izvoarelor sunt cuprinse si actele adoptate de organizatiile internationale si unele dintre actele unilaterale ale statelor.

2. Tratatul international

2.1. Tratatul, ca izvor de drept

Tratatul international reprezinta - in sens larg - un acord sau o intelegere care intervine intre subiecte de drept international si care este destinata sa produca efecte drept international.

Cutuma a reprezentat vreme indelungata izvorul principal de drept, pierzandu-si din importanta in perioada contemporana, ca urmare a cresterii importantei tratatului in viata internationala. Numarul tratatelor multilaterale cu vocatie universala care reglementeaza domenii de interes general al comunitatii internationale a crescut in prezent.

Carta O.N.U. - actul constitutiv al Organizatiei - reprezinta un tratat international multilateral cu valoare juridica particulara si preeminenta in dreptul international contemporan. in aplicarea si interpretarea acestui act se pot desprinde cateva reguli generale: - in cazul unui conflict intre dispozitiile Cartei O.N.U. si dispozitiile cuprinse intr-un alt tratat international, au prioritate dispozitiile Cartei O.N.U. in masura in care nu sunt supletive;

-Carta O.N.U. reprezinta un instrument cu vocatie universala, ceea ce apare ca o exceptie de la principiul relativitatii efectelor tratatelor internationale. in ce ne priveste consideram ca este doar o exceptie aparenta.

3. Cutuma

3.1. Notiune

Cutuma este cel mai vechi izvor de drept international. Aceasta poate fi definita ca o practica generala, constanta, relativ indelungata si repetata a statelor, considerata de ele ca avand forta juridica obligatorie. Cutuma poate fi structurata, deoarece prezinta doua elemente, un element material si un element subiectiv ( psihologic), respectiv :