Introducere dreptul afacerilor

1. Conceptul de drept

Jus est ars boni et aequi (Dreptul este arta binelui si a echitatii)

1.1.Etimologia cuvantului ,,drept". Cuvantul ,,drept" deriva din latinescul directum: a) adverb indicand directia, in sens direct, fara ocol, de-a dreptul; b) adjectiv, aratand diferite insusiri (linie dreapta, drum drept etc.); c) in sens figurat inseamna: potrivit dreptatii, adevarului, corect, echitabil etc. Prin urmare, luat in sens metaforic, cuvantul drept desemneaza ceea ce este conform cu norma (legea). Pentru substantivul ,,drept" latinii foloseau jus (drept, dreptate, legi) care isi are originea in sanscritul ju care inseamna a lega.

1.2.Acceptiunile notiunii de drept

-Drept obiectiv - reprezinta ansamblul normelor juridice adoptate de stat cu scopul de a reglementa relatiile dintre oameni in cadrul societatii.

-Drept pozitiv - reprezinta componenta activa a dreptului obiectiv, respectiv totalitatea normelor juridice aflate in vigoare la un moment dat pe un anumit teritoriu.

-Drept subiectiv - reprezinta posibilitatea (facultatea, prerogativa) unei persoane, recunoscuta si ocrotita de dreptul obiectiv (de lege) de a avea o anumita conduita si de a pretinde persoanei(lor) obligate sa aiba o comportare (conduita) corespunzatoare dreptului sau, comportare care poate fi impusa la nevoie prin forta de constrangere a statului.

-stiinta dreptului - reprezinta stiinta sociala care are ca obiect de cercetare ansamblul regulilor de conduita (normelor juridice) adoptate de stat (care formeaza dreptul obiectiv) precum si cerintele sociale care au impus statului sa reglementeze, sa adopte norme juridice

2. Norma juridica

2.1. Notiune. Norma juridica este o regula generala, impersonala, tipica si obligatorie care prescrie conduita oamenilor in raporturile dintre ei sau in raport cu societatea, avand ca scop asigurarea ordinii sociale, regula care poate fi adusa la indeplinire, in caz de nevoie, prin forta de constrangere a statului.

2.2. Trasaturile normei juridice

- Norma juridica are caracter general- Lex est communae praeceptum - Papinian D.1.3.1 (legea este o dispozitie generala). Norma juridica prescrie o conduita tipica, un etalon de comportament pe care trebuie sa-l respecte toti subiectii. Norma juridica contine un model abstract pentru un agent posibil al actiunii sociale. Norma juridica nu se randuieste pentru ceea ce se produce intamplator, intr-un caz izolat, ci are in vedere o generaltate de relatii si o medie de comportament. Neque leges neque senatus consulta ita scribi possunt, ut omnes casus qui quandoque incidetiat comprehendantur, sed suficit la quae plerum accidunt continert - Iulianus, 3, 1. Digeste, Libro LVIII, digestorum, 10 (nici legile, nici senatus-consultele nu pot fi scrise astfel incat sa cuprinda toate cazurile care s-ar ivi vreodata, dar este suficient ca ele sa includa ceea ce se intampla de cele mai multe ori).

- Norma juridica are caracter impersonal - Jura non singulas personas, sed generaliter constituuntur - Ulpianus, Digeste, 3, 1, III ad Sabinum 1,8. (dreptul se randuieste nu pentru fiecare om in parte, ci pentru toti). Norma juridica nu se adreseaza direct unei persoane determinate, concretizate, ci ea vizeaza un numar nedeterminat de persoane

- Norma juridica este obligatorie - Conformarea la conduita prescrisa de norma juridica nu este facultativa, ci obligatorie, astfel incat daca norma nu este indeplinita de buna voie se poate apela la forta coercitiva (de constrangere) a statului.

- Norma juridica are caracter de repetabilitate si continuitate - Norma juridica se aplica unui numar nedefinit de cazuri, ori de cate ori este necesar, pe durata cat este in vigoare si cat timp se manifesta relatiile sociale de natura acelora avute in vedere de legiuitor in momentul edictarii normei.

- Norma juridica are caracter social - Norma juridica implica un raport intersubiectiv, adresandu-se exclusiv comportamentului uman pe care urmareste sa il directioneze.

2.3. Structura normei juridice

2.3.1. Structura interna (logico-juridica) a normei juridice. Aceasta alcatuieste partea statica, stabila a normei, fiind alcatuita din:

a) Ipoteza - arata conditiile sau imprejurarile in care se va aplica norma juridica

b) Dispozitia - prescrie conduita partilor adica actiunea sau inactiunea pe care subiectele trebuie sa o indeplineasca

c) Sanctiunea - reprezinta acea parte a normei juridice care stabileste consecintele nerespectarii conduitei prescrise de dispozitie si masurile coercitive care se pot lua de organele specializate ale statului.

2.3.2. Structura externa (tehnico-legislativa) a normei juridice. Aceasta alcatuieste partea dinamica a normei, reprezentand forma de exprimare, de exteriorizare a normei juridice in cadrul actelor normative sub forma de capitole, sectiuni, paragrafe, articole, alineate.

2.4. Clasificarea normelor juridice

2.4.1. Dupa felul conduitei pe care o prescriu:

a) norme imperative - conduita prescrisa de ele este obligatorie, partile neputand deroga de la aceasta. Sunt de doua feluri: onerative (care impun o anumita actiune) si prohibitive (care interzic o anumita actiune).

b) norme dispozitive - recomanda o anumita conduita. Pot fi: permisive (care nici nu obliga si nici nu interzic o anumita conduita, lasand la aprecierea subiectului alegerea unei conduite) si supletive (cand se reglementeaza o anumita conduita, dar in mod subsidiar, daca partile nu si-au determinat-o ele insele).

2.4.2. Dupa criteriul structurii logico-juridice (interne) normele juridice se impart in:

a) norme complete (determinate) - cuprind in structura lor toate elementele: ipoteza, dispozitie, sanctiune.

b) norme incomplete (nedeterminate) - nu au in structura lor toate elementele. in acest caz actul normativ face trimitere la alte norme din acelasi act normativ sau din alte acte normative prezente (norme de trimitere) sau precizeaza faptul ca norma in cauza se va completa prin acte normative ulterioare (norme in alb).

2.4.3. Dupa criteriul sferei de aplicare normele juridice se clasifica in:

a) norme generale - au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-o ramura de drept.

b) norme speciale - se aplica unei sfere restranse de relatii, deroga de la dreptul comun (specialia generalibus derogant), avand prioritate fata de normele generale

c) norme de exceptie - completeaza normele generale sau speciale fara a aduce atingere ordinii de drept.

Normele speciale si normele de exceptie sunt de stricta interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis), continutul lor neputand fi extins prin analogie si la alte domenii.

2.4.4. Dupa criteriul sanctiunii normele juridice se clasifica in:

a) norme punitive - prevad o sanctiune negativa sub forma unei pedepse juridice