Asupra relatiilor sociale, a conduitei oamenilor actioneaza o mare varietate de norme, in cele mai variate forme si modalitati. Societatea umana este cladita si functioneaza conform unor principii si norme izvorate din necesitatea existentei sociale.
Actiunea dreptului asupra relatiilor sociale are loc in cadrul unui sistem de reglementare compus dintr-o multitudine de norme sociale si se realizeaza concomitent printr-o impletire si interactiune a diferitelor categorii de norme. Pentru o mai precisa delimitare si intelegere a reglementarii juridice a relatiilor sociale este necesara cunoasterea, fie si mai generala a actiunii si a altor norme, a reglementarilor de natura extrajuridica.
Cuvantul "norma" semnifica o categorie generala folosita de diferite stiinte, inclusiv stiintele juridice, economice, politice, sociologice. Distinctia dintre "norme sociale" si "norme tehnice" consta in aceea ca normele sociale privesc raporturile dintre oameni si sunt o creatie a acestora, o expresie de vointa a oamenilor, in timp de normele tehnice au in vedere comportamentul uman fata de natura, exprimat in legile naturale. Omul nu le poate schimba, insa poate si chiar trebuie sa le cunoasca pentru a putea sa le foloseasca si sa le instrumenteze in mod corect cand foloseste un obiect din natura1.
In societatea moderna, industriala, tehnologizata si computerizata, folosirea si respectarea acestor norme cu mare cuprindere este foarte importanta pentru ca activitatea umana sa se poata desfasura in conditii normale.
Numeroase norme tehnice sau tehnologice au devenit obiect de reglementare juridica (cum sunt cele din domeniul ecologic, al circulatiei, al transportului si telecomunicatiilor) devenind, prin aceasta si norme juridice.
Normele sociale sunt create de oameni si stabilesc conduita oamenilor in cele mai diferite domenii ale vietii sociale, varietatea lor fiind conditionata, pe de o parte, de varietatea relatiilor sociale pe care le reglementeaza, iar pe de alta parte, de modul prin care vointa si interesele exprimate in ele sunt aduse la indeplinire, cu alte cuvinte, consecintele nerespectarii lor (existenta unor sanctiuni).
Concomitent cu evolutia si dezvoltarea societatii creste si se diversifica sistemul normelor sociale. Rolul acestora si, in mod special, a celor juridice creste deosebit de Dreptul - ca mult in
1 Vezi si, Paul Mircea Cosovici,Premise penntru trecerea Romaniei la economia de piata intr-un stat de drept,in S.D.R.,nr.3/1992,p.1-197;de asemenea,Eugeniu Safta Romano,op.cit.,p.330;Marilena Uliescu,Proprietateapublica si proprietateaprivata-actualul cadru legislativ,in S.D.R.,nr.3/1992,p.211-227.privata-actualul cadru legislativ,in S.D.R.,nr.3/1992,p.211-227.
societatea contemporana in care interventia lor tot mai ampla in orientarea si conducerea proceselor sociale, necesita reglementari corespunzatoare.
Norma suprema a dreptului, dupa E. Kant, cere sa te porti in asa fel incat libertatea ta, expresie a vointei autonome, sa se impace cu libertatea fiecaruia. Dreptul este acela care, prin normele sale, asigura o limitare reciproca a vointelor libere ale oamenilor. In cazul alegerii unei conduite contrare normei sociale, intervine corectivul necesar, aplicarea sanctiunii, foarte diferita dupa natura normei incalcate (morale, juridice etc.).
Fundamentul juridic este comun societatilor cu organizare statala.
Dreptul - fenomen juridic, are rolul de a stabili conduita persoanei in societate, impusa prin norma de drept si, in acelasi timp, de a reglementa activitatea economico-sociala.
Din cele mai vechi timpuri oamenii si-au desfasurat viata si activitatea pe baza unor reguli de conduita care la inceput au urmat forma traditiei deoarece nu erau scrise si aceste obiceiuri se transmiteau de la o generatie la alta. In societate oamenii creeaza intre ei numeroase si variate relatii sociale care in prezent sunt guvernate de norme de comportare obligatorii elaborate de stat cu natura diferita dupa cum ele apartin moralei, religiei, politicii, eticii sau altor domenii de viata si activitate.
Asadar, nu toate normele de comportare devin norme juridice, incadrate in domeniul dreptului. Alegerea problemelor si a relatiilor economico-sociale care vor cadea sub influenta dreptului si vor fi reglementate de normele acestuia o face societatea la un moment dat, in raport de nevoile economico-sociale, de importanta lor pentru statul roman la aceasta data. Normele juridice care alcatuiesc dreptul roman constituie numai un domeniu al normelor care exista in societate si carmuiesc activitatile oamenilor.
- Importanta dreptului este subliniata de nevoia ca activitatile oamenilor sa fie normativate sub cele mai semnificative aspecte, cum ar fi cele privitoare la activitatea economica si care subliniaza tocmai dimensiunea juridicului in cadrul societatii. Pentru agentii economici in faza de tranzitie la economia de piata dreptul apare ca un factor decisiv care disciplineaza activitatea lor comerciala sau de alta natura, realizandu-se in acest mod ordinea de drept. Normele juridice care alcatuiesc dreptul contin astfel de percepte cu o valoare sociala deosebita.
Pentru motivele aratate si pentru a sublinia caracterul social si istoric al dreptului este nevoie sa retinem ca acesta apare acolo unde sunt relatii sociale in legatura cu care trebuie determinate anumite drepturi si obligatii ale oamenilor asupra activitatii desfasurate de ei.
Normele juridice sunt necesare pentru ca in raport de specificitatea unei forme de activitate si intr-un anumit moment istoric sa interzica sau, dimpotriva, sa admita o anumita conduita.
Dreptul reprezinta ansamblul normelor de conduita elaborate de stat cu caracter obligatoriu si a caror respectare este adusa la indeplinire, la nevoie prin forta de constrangere a statului.
La aparitia statului, acesta a simtit nevoia de a-si crea un instrument juridic cu ajutorul caruia sa realizeze functiile sale, programul de guvernare propriu.
b) Sensurile acordate notiunii de ,,drept"
In dictionarul limbii romane si totodata pornind de la acesta in dictionarele juridice, constatam ca notiunea de "drept" are mai multe semnificatii (sensuri) si anume: dreptul obiectiv desemneaza totalitatea normelor juridice generale si obligatorii, susceptibile de a fi impuse prin forta de constrangere a statului. Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul de reguli de conduita care guverneaza relatiile persoanelor, care reglementeaza activitatea umana in societate si care au vocatia sa se aplice tuturor membrilor colectivitatii umane1. dreptul subiectiv reprezinta facultatea omului de a avea o anumita conduita in relatia cu alta persoana si, in cadrul ei, de a pretinde de la cealalta persoana o anumita comportare. Sub acest aspect folosim cuvantul "drept subiectiv". Aceasta putere legala a omului nu poate exista in afara unei norme juridice, respectiv a dreptului care sa permita conduita la care ne-am referit. Ori totalitatea normelor juridice care reglementeaza un anumit drept subiectiv poarta denumirea de drept obiectiv sau drept pozitiv aceasta din urma notiune desemneaza totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment dat. In conceptia dreptului romanesc, notiunea de drept subiectiv semnifica: facultatea sau atributul recunoscut persoanelor prin norma de drept si, in acelasi timp, masura conduitei titularului dreptului1;
Dreptul obiectiv constituie fundamentul dreptului subiectiv, astfel ca, acesta din urma exista si poate fi exercitat numai in conditiile in care este recunoscut si ocrotit de catre norma juridica. In consecinta, cele doua acceptiuni (sensuri) care se atribuie termenului drept nu se exclud una pe cealalta. Ex., norma juridica inscrisa in articolul 480 din Codul Civil reprezinta dreptul obiectiv in raport de care o anumita persoana X detinand legal un bun mobil sau imobil are dreptul subiectiv, de proprietate, pe care i-l confera legea.
Bacaci Alexandru, Ungureanu Ovidiu, s.a. - Principii si institutii de drept civil, Ed.Rosetti, Bucuresti, 2002 Craiovan Ion, Tratat elementar de teoria generala a dreptului, Ed.All Beck, Bucuresti, 2001 Harbada Maria, Introducere in drept, Ed.Universitatii ,,Al.I.Cuza" Iasi, 2005 Harbada Maria, Drept civil, Ed. Universitatii ,,Al.I.Cuza" Iasi, 2005 Harbada Maria, Capacitatea speciala a persoanei incapabile in unele acte juridice civile, in Analele Universitatii ,,Al.I.Cuza" Iasi, 2002 Iftime Elena, Introducere in teoria si practica dreptului, Ed.Univ."Stefan cel Mare", Suceava, 1999 Gh.Lupu, Gh.Avornic, Teoria generala a dreptului, Ed."Lumina", Chisinau, 1997 Stanciu Carpenaru - ,,Drept comercial roman", Editura Allbeck Bucuresti, 2001 Victor Babiuc - ,,Dreptul comertului international", Editura Sylvi, Bucuresti, 2001 Dan Drosu Saguna, Mihail Romeo Nicolescu - ,,Societati comerciale europene", Editura Oscar Print, Bucuresti, 1996 Romul Petru Vonica - ,,Dreptul societatilor comerciale", Editurile Holding Reporter si Albastra, Bucuresti, 1998 Nicoleta Tandareanu - "Procedura reorganizarii judiciare", Editura ALL Beck, Bucuresti, 2000 Dumitru Mazilu - "Dreptul comertului international", partea speciala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003 Adrian Leik - "Dreptul afacerilor", Editura Universitatii Al. I.Cuza, Iasi, 2004 Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea - "Societatile comerciale - reglementare, doctrina, jurisprudenta", Editura ALL Beck, Bucuresti, 2001 Raul Petrescu - "Constituierea, functionarea si modificarea scoietatilor comerciale", Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999
1. Craiovan, Ion, Tratat de teoria generala a dreptului, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007;
2. Motica, Radu (coord.), Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004;
3. Popa,
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
