Notiunea, obiectul si definitia dreptului comercial
Dreptul, ca ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturi sociale si ordoneaza
conduita subiectilor acestor raporturi, este divizat, dupa domeniul de reglementare si interesul
ocrotit, in drept public si drept privat.
In timp ce dreptul public reglementeaza ordinea publica si se refera la organizarea si
activitatea statului si a puterilor publice constituite in stat, precum si la raporturile juridice stabilite
intre guvernanti si cei guvernati, dreptul privat se ocupa de ordinea juridica privata, reglementand
raporturi sociale de interes individual, particular, stabilite intre persoane fizice sau juridice private.
La randul sau, dreptul privat este divizat in doua mari ramuri - dreptul civil si dreptul
comercial.
1.Notiunea de comert
Etimologic, termenul de comert provine din limba latina, cuvantul "commercium" formanduse
prin juxtapunerea a doua cuvinte : "cum" si "merx, mercis", avand semnificatia "cu marfa".
Din punct de vedere semantic, conceptul de comert are multiple semnificatii.
Astfel, in limbajul uzual, prin comert se intelege activitatea constand in cumpararea,
vanzarea sa schimbul de marfuri, bunuri, valori sau servicii.
In sens economic, comertul reprezinta o activitate de distributie a produselor finite, a
valorilor si a serviciilor aferente, realizata in scopul obtinerii unui profit.
Din perspectiva care ne intereseaza, sunt insa de retinut semnificatiile distincte pe care
aceasta notiune le dobandeste in domeniul juridic.
In acceptiunea sa juridica, asa cum rezulta din prevederile art.3 din Codul comercial roman,
care reprezinta dreptul comun in materie comerciala, notiunea de comert cuprinde atat operatiunile
privind circulatia bunurilor de la producator la consumator, cat si operatiunile din sfera producerii si
consumului acestor bunuri, precum si serviciile conexe tuturor acestor operatiuni.
Notiunea juridica de comert este, deci, mai larga decat cea economica, avand o sfera de
cuprindere mai mare.
In acelasi timp, trebuie sa remarcam ca acceptiunea juridica a notiunii exclude o serie de
activitati economice, cum ar fi cele exercitate de meseriasi, agricultori sau unii liber profesionisti,
astfel cum rezulta din prevederile art.5 si 6 din Codul comercial, chiar daca aceste activitati intrunesc
criteriile de calificare ale acceptiunii economice de comert.
2. Obiectul dreptului comercial
Obiectul dreptului comercial este definit in doctrina internationala de drept comercial fie prin
referire la normele juridice aplicate comerciantilor (sistemul subiectiv, intrucat se raporteaza la
subiectul raportului juridic), fie prin referire la normele juridice aplicabile comertului, adica acelor
3
operatiuni si acte calificate prin lege ca fapte de comert, indiferent cine le savarseste (sistemul
obiectiv, intrucat pune accentul pe operatia comerciala care constituie obiectul raportului juridic).
Sinteza acestor conceptii ne permite sa remarcam ca obiectul dreptului comercial este format
din doua categorii de norme juridice:
- unele care reglementeaza activitatile comerciale, a caror sfera nu este insa rezervata doar
comerciantilor;
- altele care definesc statutul comerciantului, inclusiv dobandirea, exercitarea si incetarea
calitatii de comerciant.
3. Definitia dreptului comercial
A defini dreptul comercial nu este un demers facil. In primul rand, este necesar sa facem
distinctie intre materia juridica si disciplina de studiu, ambele purtand aceeasi denumire, desi ultima
este doar un instrument de cercetare stiintifica a normelor juridice incorporate materiei comerciale.
Din cele aratate in legatura cu notiunea de comert si obiectul dreptului comercial rezulta
elementele pe baza carora se poate defini dreptul comercial, ca ramura a sistemului nostru de drept.
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat, care reglementeaza
raporturile juridice izvorate din savarsirea actelor juridice, faptelor si operatiunilor considerate de
lege ca fapte de comert, precum si statutul profesional si raporturile juridice la care participa
persoanele ce au calitatea de comerciant.
Evolutia dreptului comercial in Romania
In Romania, pentru o lunga perioada de timp, comertul a fost condus potrivit unor reguli
cutumiare, fie de sorginte locala, fie straina, preluate ca urmare a raporturilor cu negustori straini.
Primele legiuiri scrise din Tarile Romane (Pravila lui Vasile Lupu si Indreptarea legii a lui
Matei Basarab) nu curpindeau reguli comerciale cu caracter special, fiind aplicabile atat
comerciantilor, cat si necomerciantilor. Acestea apar in Codul lui Andronache Donici din 1814, care
reglementa si "daraverile comerciale" si "iconomicosul faliment".
Codul Caragea (1817 - Muntenia) si Codul Calimach (1828 - Moldova) se caracterizeaza si
ele prin aceeasi parcimonie in materie comerciala, ultimul remarcandu-se totusi prin reglementarea
vanzarii comerciale, a primelor societati comerciale ("tovarasii negutatoresti") si a "randuielii
concursului creditorilor" - a falimentului.
Dupa aparitia Codului comercial francez (1807), acesta a fost aplicat in Muntenia si
Moldova, prin receptarea lui de catre Regulamentele organice din 1831. In 1864, dupa constituirea
statului unitar roman, a fost adoptata Condica de comerciu a Principatelor Unite Romane, care
reproduce si ea modelul francez.
In anul 1887, a fost adoptat Codul comercial roman, care este si astazi in vigoare. Acest act
normativ este inspirat din Codul comercial italian (1882), dar si din legislatia comerciala germana si
belgiana.
Codul comercial roman din 1887, cu modificarile ulterioare, s-a aplicat pana in 1948 cand,
datorita nationalizarii si instaurarii relatiilor socialiste de proprietate si a economiei planificate
centralizate, a fost considerat ca fiind cazut in desuetudine, ramanand aplicabil numai in raporturile
de comert exterior.
Dupa prabusirea, in decembrie 1989, a sistemului comunist si consecutiv declararii Romaniei
ca stat al economiei de piata, Codul comercial si-a redobandit atributele de principala reglementare a
raporturilor comerciale. Desigur ca, urmare a faptului ca prin evolutia istorica, unele institutii ale
sale sunt depasite si datorita faptului ca dezvoltarea complexa a vietii comerciale moderne solicita
masuri adecvate, s-a simtit nevoia emiterii unor noi acte normative care sa contureze drumul
Romaniei spre economia de piata.
Carpenaru, Stanciu D. - DREPT COMERCIAL ROMAN, Editia a VIII-a revazuta si
adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008
2. Georgescu, I.L. - DREPT COMERCIAL ROMAN, Volumul I si II, Editura ALL BECK,
Bucuresti, 2002
3. Motica, Radu I.; Bercea, Lucian - DREPT COMERCIAL ROMAN SI DREPT BANCAR -
Volumul I : DREPT COMERCIAL ROMAN, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
4. Turcu, Ion - TEORIA SI PRACTICA DREPTULUI COMERCIAL ROMAN, Volumul
I si II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998
5. CODUL COMERCIAL ADNOTAT, Editura Tribuna, Craiova, 1994
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
