Obligații

Codul civil defineste obligatia civila ca fiind legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. In fostul cod de la 1864 nu gasim o definitie a obligatiei, desi aceasta materie era amplu reglementata. In doctrina, avand la baza codul civil, obligatia, in sens larg, a fost definita ca fiind acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, si caruia ii revine indatorirea corespunzatoare de a da, a face sau a nu face ceva sub sanctiunea constrangerii de stat, in caz de neexecutare de buna voie. In continutul acestui raport juridic distingem: un subiect activ care alcatuieste aspectul activ, respectiv creditorul si o creanta, iar sub aspect pasiv un debitor si o datorie din subsumarea carora rezulta un raport juridic obligational. O definitie succinta arata ca obligatia este acea componenta a raportului juridic prin care o persoana, numita debitor, este tinuta fata de o alta persoana, numita creditor, sa execute o prestatie care poate consta in a da, a face sau a nu face ceva.

Sub aspect terminologic, termenul de ,,obligatie" are doua intelesuri:

1)vizeaza raportul juridic cu ambele sale laturi activa si pasiva, care da dreptul creditorului sa ceara, sa execute o prestatie la care este indatorat sub sanctiunea constrangerii de stat. Latura activa a raportului juridic consta in dreptul de creanta ce apartine creditorului de a cere debitorului o anumita actiune sau abstentiune. Latura pasiva desemneaza o datorie asumata de catre debitor.

2) termenul de obligatie e privit si lato sensu, acesta fiind sinonim cu acela de indatorire juridica (VEZI indatoririle ce revin, spre exemplu, unor categorii de persoane).

Sub aspect structural, in doctrina de specialitate s-au conturat doua teorii cu privire la structura obligatiei: 1)teoria monista; 2)teoria dualista.

In conceptia monista obligatia civila este formata dintr-un singur raport juridic in virtutea caruia creditorul obliga pe debitor sa execute o anumita prestatie. Teoria monista s-a impus cu predilectie in doctrina civila.

Teoria dualista arata ca obligatia civila cuprinde doua raporturi juridice (Schuld sau Devoir si Haftung sau Obligation). Primul termen desemneaza acel raport juridic prin care debitorul este tinut la o anumita prestatie fata de creditorul sau, iar creditorul are la randul sau datoria de a primi prestatia la care este indrituit. La baza acestui raport juridic se arata ca neexecutarea de catre debitor a prestatiei datorate creditorului sau nu permite acestuia din urma posibilitatea de a cere executarea silita, caci acest raport juridic este susceptibil numai de executarea voluntara. Termenul de ,,Haftung" sau ,,Obligation" evoca acel raport juridic care permite creditorului sa-l constranga pe debitor atunci cand acesta nu-si executa obligatia de buna voie.

Plecand de la aceasta teorie, in conceptia unor autori, raportul juridic obligational cuprinde patru elemente esentiale: subiectele sau partile, continutul, obiectul si sanctiunea.