Decăderea

In dreptul procesual civil, decaderea semnifica pierderea unui drept sau a unor facultati procesuale care n-au fost exercitate in termenul prevazut de lege.

Codul de procedura civila, in art.103 al.1 dispune: ,,Neexercitarea orcarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei."

Importanta decaderii este determinata de imperativul respectarii termenelor care disciplineaza activitatea procesuala si care asigura celeritatea acesteia.

2. Conditiile de existenta ale decaderii

Aceste conditii se pot desprinde din dispozitiile art.103 Cod de proc.civ.:

a) existenta unui termen imperativ care sa impuna exercitarea dreptului inauntrul sau

Subliniem ca sanctiunea decaderii se aplica numai in cazul termenelor imperative sau peremptorii. In cazul termenelor prohibitive, sanctiunea fireasca este cea a anularii actului care a fost intocmit in intervalul de timp prohibit.

Sanctiunea decaderii se impune si in cazul stabilirii unor termene judecatoresti, de catre instanta. A se vedea, in acest sens, art.132 al.1, 170, art.186 Cod de procedura civila, etc.

Sanctiunea nu se aplica, insa, in privinta termenelor stabilite de lege pentru indeplinirea unor acte de catre instanta. De exemplu, hotararea judecatoreasca se pronunta de catre instanta in cel mult 7 zile de la inchiderea dezbaterilor; nerespectarea acestui termen nu va atrage decaderea instantei din dreptul de a pronunta hotararea si nu va afecta drepturile partilor. (art.260 Cod de proc.civ.)

b) neexercitarea dreptului procedural inauntrul termenului prevazut de lege

Trebuie sa avem in vedere numai drepturile recunoscute de lege partilor si procurorului (atunci cand acesta participa la procesul civil). Sanctiunea nu se rasfrange si asupra actelor intocmite de instanta de judecata sau de catre organele de executare silita.

c) inexistenta unei derogari exprese de la sanctiunea decaderii

Art. 103 Cod de proc.civ. mentioneaza doua situatii cand sanctiunea decaderii este inoperanta:

- cand legea prevede altfel;

- cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei.

Cea de-a doua ipoteza se refera la institutia repunerii in termen, in conditii mai restrictive decat in dreptul substantial. Astfel, in timp ce art.19 din Decretul nr.167/1958 se refera la cauze ,,temeinic motivate", art.103 Cod de proc.civ. ne trimite la ,,imprejurare mai presus de vointa partii".

Pentru acordarea beneficiului repunerii in termen, legea mai cere indeplinirea a doua conditii: partea sa arate motivele impiedicarii in termen de 15 zile de la incetarea acestora si actul de procedura sa fie indeplinit in acelasi termen de 15 zile. (art.103 al.2)

Fiind un beneficiu, repunerea in termen se acorda la cererea partii interesate. Cererea de repunere in termen se face scris sau verbal, in conditiile mentionate si este de competenta instantei sesizate cu actiunea principala.

Nerespectarea termenului de 15 zile atrage decaderea din dreptul de a mai solicita si obtine repunerea in termen.

3. Invocarea si constatarea decaderii

Decaderea se invoca pe calea unei exceptii de procedura propriu-zisa.

Daca termenul peremptoriu incalcat este prevazut de norme imperative (de exemplu, termenul pentru exercitarea unei cai de atac), exceptia poate fi invocata, pe langa partea interesata, si de catre instanta sau procuror, in orice faza a procesului. Daca termenul este prevazut de o norma dispozitiva, exceptia poate fi invocata doar in limine litis, de partea impotriva careia era indreptat actul ce nu a fost indeplinit in termen.

Decaderile, intocmai ca si nulitatile, au caracter judiciar: incalcarea unei norme procedurale nu poate fi sanctionata decat prin interventia instantei.

Asupra exceptiei instanta se pronunta printr-o incheiere interlocutorie, asupra careia instanta nu mai poate reveni, dar care nu poate fi atacata separat.

4. Efectele decaderii

Efectul principal al decaderii este acela ca stinge orice posibilitate de punere in valoare a dreptului procedural neexercitat in termen.

Decaderea iradiaza uneori si asupra actelor de procedura, in sensul ca actul tardiv va fi anulat.

Asadar, intre nulitate si decadere exista o stransa legatura, dar aceste sanctiuni isi pastreaza individualitatea, avand conditii de existenta diferite. Astfel, decaderea, spre deosebire de nulitate, nu este conditionata de dovedirea unei vatamari procesuale. Actul prematur, anulat pentru nerespectarea unui termen prohibitiv, poate fi refacut dupa implinirea termenului; in schimb, actul tardiv, facut cu nerespectarea unui termen peremptoriu, nu mai poate fi refacut. De aceea, se spune ca decaderea produce efecte mai energice decat nulitatea.

Decaderea nu trebuie confundata cu prescriptia extinctiva. Obiectul diferit al celor doua sanctiuni constituie elementul distinctiv esential. Decaderea are ca obiect un drept procedural ulterior dreptului la actiune. De asemenea, sub aspectul termenelor se pot observa diferente: termenele de prescriptie sunt mult mai lungi si sunt susceptibile de suspendare si intrerupere.