Criminalistica, in calitatea sa de stiinta a investigatiilor penale, s-a conturat la sfarsitul secolului XIX, gratie intelepciunii magistratului si pedagogului austriac Hans Gross si a reprezentat una dintre primele stiinte moderne de granita, oferind justitiei instrumentele desprinse din universalitatea cunostintelor, fundamentate pe descoperiri stiintifice, apte sa contribuie mai eficient la descoperirea crimei si a celui care o comite.
Criminalistica s-a consacrat ca una dintre principalele stiinte ale procesului judiciar, intrucat serveste la determinarea materialitatii faptelor penale, la dovedirea infractiunii si la stabilirea vinovatiei infractorului, identificat prin procedee criminalistice si, prin esenta sa ca si prin spiritul pe care il promoveaza, este inchinata unui scop deosebit : aflarea adevarului, indiferent in favoarea cui este stabilit.
Pentru a putea intelege exact esenta si spiritul stiintei criminalistice, destinata investigarii faptelor penale, se poate aminti moto-ul pe care reputatul criminalist roman Constantin Turai l-a asezat pe prima pagina a lucrarii sale, aparuta in urma cu aproape 50 de ani si intitulata ,,Criminalistica si tehnica criminala" : ,,Se aude de dincolo de milenii glasul napastuitilor lumii care striga prin glasul napastuitilor de astazi, ca un ecou perpetuu; Descoperiti mana criminala, mana care a facut atata rau omenirii, mana care lucreaza mereu in umbra, mana care se vrea mereu ascunsa, mana care ne fura si ne ucide, trecand triumfatoare spre eternitate".
Astfel, in conditiile unei eruptii infractionale, in cele mai diverse si neasteptate zone sociale, legiuitorul si mai ales justitia se pot opune crimei numai printr-o reactie sigura si ferma, apeland la procedee stiintifice moderne, prin care sa combata eficient actele criminale, mai ales in conditiile in care insasi raufacatorii isi perfectioneaza modul de operare. Numai asa poate fi consolidata ordinea sociala, fara de care un stat de drept nu poare exista.
1.2. Stiinta criminalisticii
Aflarea adevarului intr-un proces judiciar si impunerea ordinii de drept presupune combaterea eficienta, prin metode stiintifice, pe baza si in spiritul legii, a faptelor antisociale, mai ales a celor pe care societatea a inteles sa le sanctioneze prin normele sale penale.
Prima forma de protectie juridica a societatii a reprezentat-o initierea unui sistem de legi prin care se arata si sanctiona ceea ce era permis sau considerat periculos.
Realitatea a demonstrat ca doar normele de drept nu erau suficiente, fiind necesar a se concepe un mod de actiune care sa duca la descoperirea actului ilicit si celor implicati in incalcarea legii. Ultimele doua secole ale mileniului trecut au cunoscut o eruptie a fenomenului infractional, in special in centrele urbane, dezvoltarea favorizand inmultirea factorilor de natura criminogena.
Principiile Dreptului penal modern au condus la repudierea adevarului descoperit prin torturi si la cautarea de noi cai de combatere a delicventei, intr-un cadru propriu noii justitii penale, dar si prin recurgerea la ceea ce stiintele pozitive puteau oferi investigatiei judiciare. Astfel, treptat au inceput sa-si faca aparitia primele elemente ale unei stiinte chemate sa slujeasca aflarii adevarului in justitie.
Impunerea unui caracter modern activitatii judiciare a preocupat o serie intreaga de juristi luminati care au inteles ca pentru solutionarea cauzelor penale simpla aplicare a regulilor de drept nu mai era suficienta.
Penalistii dreptului modern au argumentat ca trebuie sa se recurga la diverse metode stiintifice de investigare a realitatii, precum si la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procedurale, devenind evidenta
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
