Teoria comunicării

Toate definitiile date comunicarii, indiferent de scolile de gandire carora le apartin sau de orientarile in care se inscriu, au cel putin urmatoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; comunicarea este un atribut al speciei umane; nici un fel de activitate, de la banalele activitati ale rutinei cotidiene pe care le traim fiecare dintre noi zilnic si pana la activitatile complexe desfasurate la nivelul organizatiilor, nu pot fi concepute in afara procesului de comunicare.

Comunicarea, afirma Ioan Dragan, "a devenit un concept universal si atotcuprinzator pentru ca "totul comunica"

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate. In fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul "comunicare" provine din limba latina "communis" care inseamna "a pune de acord", "a fi in legatura cu" sau "a fi in relatie", desi termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de "a transmite si celorlalti", "a impartasi ceva celorlati".

1.2.EVOLUTIA SI SEMNIFICATIA TERMENULUI COMUNICARE

Desi termenul este de origine latina, primele preocupari pentru comunicare le-au avut grecii. Pentru acestia, arta cuvantului, maiestria de a-ti construi discursul si de a-l exprima in agora era o conditie indispensabila statutului de cetatean (trebuie insa sa avem in vedere faptul ca accesul la functiile publice ale cetatii era accesibil oricarui cetatean grec doar prin tragere la sorti). Mai mult, legile din Grecia Antica stipulau dreptul cetatenilor de a se reprezenta pe ei insisi in fata instantelor de judecata, textul lui Platon "Apararea lui Socrate" fiind un exemplu in acest sens.

Elemente concrete de teorie a comunicarii apar insa prima data in lucrarea lui Corax din Siracuza, "Arta retoricii", in secolul VI ante.Hr. Platon si Aristotel vor continua aceste preocupari, institutionalizand comunicarea ca disciplina de studiu, alaturi de filosofie sau matematica, in Lyceeum si in Academia Greaca.

Romanii vor prelua de la greci aceaste preocupari (ca de fapt in toate domeniile de activitate), dezvoltandu-le si elaborand in jurul anului 100 ante Hr. primul model al sistemului de comunicare.

Evul Mediu, odata cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului sau in viata oamenilor, odata cu dezvoltarea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor formatiuni statale, va conferi noi dimensiuni comunicarii. Putem vorbi chiar de o institutionalizare a acestei activitati, in sensul ca in toate statele existau pe langa liderul autohton indivizi instruiti care aveau tocmai menirea de a se ocupa de redactarea actelor oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult, putem chiar vorbi de existenta unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumii. Este vorba, de exemplu pentru Europa, de folosirea cu preponderenta a limbii slave in zona rasariteana, ca limba de circulatie, ca sistem comun de semne si simboluri, si a limbii latine pentru zona apuseana.

Un rol important in extinderea comunicarii l-a avut si dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au facilitat crearea postei ca principal sistem de comunicare, incepand cu secolul XIV.

Epoca moderna a reprezentat boom-ul dezvoltarii comunicarii sub toate aspectele ei. Progresul tehnico-stiintific a favorizat aparitia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificand comunicarea nu atat intre indivizi, cat mai cu seama intre comunitati; de asemenea, a determinat crearea de noi sisteme si modalitati de comunicare.

1.3.PONDEREA ACTIVITATILOR DE COMUNICARE IN TOTALUL

ACTIVITATILOR DESFASURATE DE UN INDIVID INTR-O ZI - STUDIU DE CAZ

In prezent, comunicarea, informatiile reprezinta principala dimensiune a existentei fiecaruia dintre noi, devenind atat de prezenta, incat nici macar nu mai este perceputa ca activitate distincta.

Haideti sa ne imaginam urmatoarea situatie:

"Este dimineata. X se trezeste si ia micul dejun. In acest timp radioul este deschis si asculta o emisiune de stiri. Terminand micul dejun, X se indreapta spre serviciu. In drum se intalneste cu un vecin, pe care il saluta. In autobuzul care-l duce la serviciu, X asculta o noua emisiune de radio care comunica stirile zilei, ora exacta si informatii meteo. Ajuns la serviciu, intra in comunicare cu colegii de lucru cu privire la proiectul in care este implicata firma in care lucreaza. Seful sau il cheama si ii comunica noile instructiuni pe care el, in calitatea sa de sef de proiect, trebuie sa le discute cu echipa pe care o conduce. Intreaga zi si-o desfasoara astfel, cu exceptia pauzei de pranz cand citeste ziarul si schimba cateva cuvinte cu chelnerul care ii aduce mancarea. Odata incheiat programul de lucru, X se intoarce acasa si pe drum mediteaza asupra reusitei proiectului la care lucreaza si a consecintelor acestuia asupra carierei sale. Ajuns acasa, urmareste stirile si un film documentar despre clima tropicala, incheindu-si astfel ziua."

Facand o analiza a cazului prezentat, observam ca personajul nostru, cu care probabil multi dintre noi se identifica, desfasoara o multitudine de activitati cu specific de comunicare, fara a-si fi propus in mod intentionat acest lucru.

Sesizam, in acelasi timp, ca exista o multitudine de situatii de comunicare, extrem de diferite si de variate, precum si faptul ca activitatea de comunicare detine ponderea cea mai ridicata in cadrul activitatilor pe care le desfasoara in mod curent un individ.

Situatiile descrise mai sus pun in evidenta in acelasi timp si caracterul polisemantic al cuvantului comunicare.

1.4.PARTICULARITATI ALE COMUNICARII

Mai mult, pe baza situatiei prezentate putem identifica cateva din particularitatile comunicarii:

- comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza;

- in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii;

- orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si neverbale observabile de catre interlocutori), metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior, la nivelul sinelui);

- orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta;

- procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice comunicare odata initiata are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces;

- procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, odata transmis un mesaj, el nu mai poate fi "oprit" in "drumul" lui catre destinatar.

Precizam ca particularitatile enumerate mai sus deriva strict din cazul analizat.

La cele enumerate mai putem adauga:

- in situatii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de cuprindere;

- semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atat intre partenerii actului de comunicare, cat si intre receptorii aceluiasi mesaj;

- orice mesaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din urma fiind mai semnificativ.

1.5.DEFINITII DATE COMUNICARII

Dictionarele franceze dau explicatii diferite termenului comunicare, dar sensul lor este convergent in a da termenului semnificatia de " punere in comun" (2).

Exista trei semnificatii, trei explicatii date de Dictionarul Explicativ al Limbii Romane pentru termenul comunicare:

1. instiintare, aducere la cunostiinta;

2. contacte verbale in interiorul unui grup sau colectivitati;

3. prezentare sau ocazie care favorizeaza schimbul de idei sau relatii spirituale.

"Dictionarul enciclopedic vol. I A-C" ofera termenului "comunicare" o definitie deosebit de complexa, acoperind aproape toate domeniile in care acest termen este folosit:

"Comunicare =1. Instiintare, stire, veste. (DR) Aducere la cunostiinta partilor dintr-un proces a unor acte de procedura (actiune, intampinare, hotarare) in vederea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, in limita unor termene care curg obisnuit de la data comunicarii. 2. Prezentare intr-un cerc de specialisti, a unei lucrari stiintifice. 3-(SOCIOL) Mod fundamental de interactiune psiho-sociala a persoanelor, realizata in limbaj articulat sau prin alte coduri, in vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii stabilitatii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup."

Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat sa ofere raspuns toti autorii literaturii de specialitate. Definitiile sunt numeroase si diferite. In cele ce urmeaza vom prezenta cateva dintre acestea.

"Exista comunicare cand un sistem, o sursa influenteaza starile sau actiunile altui sistem, tinta si receptorul alegand dintre semnalele care se exclud pe acelea care, transmise prin canal, leaga sursa cu receptorul."

1.Coman, Mihai- Manual de jurnalism, ed. Polirom, 1997;

2.Mc Luhan, Marshall- Mass media sau spatiul invizibil, ed. Nemira, 1997;

3.Stanton, Nicki- Comunicarea, ed. Societatea de Stiinta si Tehnica, 1995;

4.Ionescu Ruxandoi, Liliana- Conversatia- strategii si structuri, ed. All, 1995;

5.Mircea, Corneliu- Intrecomunicarea, ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1979;

6.Popescu, Cristian Florin- Modele de redactare a textului publicistic, ed. I.N.I., 1997;

7.Cornelius, Helena- Stiinta rezolvarii conflictelor, ed. Stiinta si Tehnica, 1996;

8.Candea, Rodica- Comunicarea manageriala, ed. Expert, 1996;

9.Dragan, Ioan- Paradigme ale comunicarii de masa, Casa de Editura si Presa Sansa, 1996;

10.Tonoiu, Vasile- Omul dialogal, ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995;

11.Jeaneney, Jean Noel- O istorie a mijloacelor de comunicare, ed. Institutului European, 1997;

12.Thoveron, Gabriel- Comunicarea politica azi, ed.Antet, 1996;

13.Wierzbicki, Piotr- Structura minciunii, ed. Nemira, 1996;

14.Ficeag, Bogdan- Tehnici de manipulare, ed. Nemira, 1996;

15.Joule, R.V.- Tratat de manipulare, ed. Antet, 1997;

16.Cucos, Constantin- Minciuna, contrafacere, simulare, ed. Polirom, 1997;

17.Bensacon, Alain- Imaginea interzisa; istoria intelectuala a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, ed. Humanitas, 1996;

18.Ury, William- Dincolo de refuz, Ed. de Vest, 1994;

19.Coman, Mihai- Din culisele celei de-a patra puteri, ed. Carro, 1996;

20.Kapferer, Noel- Zvonurile, ed. Humanitas, 1993;

21.Pease, Allan- Limbajul vorbirii, ed. Polimarc, 1994;

22.Comunicarea in campul social, ed. Universitatii Al. I. Cuza, 1996;

23.Cuilenburg, J.J.Van- Stiinta comunicarii, ed. Humanitas, 1998;

24.Pavel, Doru- Calomnia prin presa, Casa de Editura si Presa Sansa, 1996;

25.Runcan, Miruna- Introducere in etica si legislatia presei, ed. All, 1998;

26.Voicu, Monica- A.b.c.-ul managerului, ed. Danubius 1998;

27.Cornea, Paul- Introducere in teoria lecturii, ed. Polirom, 1998;

28.Crasne, Margo- Munca de lamurire, o arta, ed. Antet, 1998;

29.Berthad, Dominique- Manipularea prin scris, ed. Antet, 1998;

30.Moscovici, Serge- Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt, ed. Polirom, 1998;

31.Popescu Grosu, Eugenia- Jurnalism TV - specificul telegenic, ed. Teora, 1998;

32.Colas, Dominique- Genealogia fanatismului, ed. Nemira, 1998;

33.Popescu, Dan- Arta de a comunica, ed. Economica, 1998;

34.Johns, Gary- Comportament organizational, ed. Economica, 1998;

35.Durand, Gilbert- Structuri antropologice ale imaginarului, ed.Univers Enciclopedic, 1998;

36.Bourdieu, Pierre- Despre televiziune, ed. Meridian, 1998;

37.Salavastru, Constantin- Rationalitate si discurs, ed. Didactica si Pedagogica, 1996;

38.Nemteanu, Costin- Comunicare sau instrainare, ed. Gnosis, 1996;

39.Soitu, Laurentiu- Pedagogia comunicarii, ed. Didactica si Pedagogica, 1997;

40.Bucheru, Ion- Fenomenul televiziune, ed. Fundatia Romania de Maine, 1997;

41. Florescu, Vasile- Retorica si neoretorica, ed. Academiei R.S.R., 1973;