Metode și tehnici de comerț exterior

COMERTUL MONDIAL SI POLITICI COMERCIALE CONTEMPORANE

Participarea activa la diviziunea mondiala a muncii reprezinta pentru fiecare natiune o necesitate obiectiva a procesului de dezvoltare, in primul rand pentru natiunile ramase in urma, intrucat numai astfel, acestea vor putea inlatura decalajul considerabil care le desparte de tarile ancorate in diviziunea mondiala a muncii.

DIVIZIUNEA MONDIALA A MUNCII

Diviziunea mondiala a muncii este o categorie economica care exprima relatiile care se stabilesc intre statele lumii in cadrul circuitului mondial de valori materiale. Ea reprezinta un proces de specializare internationala in productie a economiilor nationale, aratand locul pe care diferite tari il ocupa in economia mondiala.

Diviziunea mondiala a muncii are ca scop adaptarea potentialului economic national la cerintele pietei mondiale, cerinte aflate in continua schimbare datorita: conditiilor naturale fizico-geografice; nivelului de dezvoltare a fiecarei tari; traditiilor economice, etc.

S-a format in conditiile aparitiei si dezvoltarii capitalismului, depinzand de nivelul de dezvoltare a fortelor de productie.

Factorii de influenta din perioada postbelica resimtiti puternic in cadrul diviziunii mondiale a muncii sunt:

-prabusirea sistemului colonial al imperialismului si aparitia a cca 100 de noi state nationale;

-revolutia tehnico-stiintifica care a intensificat diviziunea mondiala a muncii pe ramuri si subramuri ale industriei (masini, chimie,etc) trecand pe un loc secundar vechea varianta a diviziunii internationale a muncii (industrie, agricultura, extractie, prelucrare).

Revolutia tehnico-stiintifica a determinat o accentuare a interdependentelor economice dintre state.

Aparitia de noi state pe harta politica a lumii, revolutia tehnico-stiintifica, adancirea interdependentelor economice intre state au generat noi conditii in desfasurarea circuitului economic mondial.

Problema actuala a lumii contemporane care trebuie sa-si gaseasca o solutionare corespunzatoare este lichidarea subdezvoltarii fostelor colonii, intrucat mentinerea decalajelor economice: afecteaza grav evolutia pietii mondiale; este factor de ingustare a pietii mondiale; declanseaza crize economice.

Concluziiile desprinse urmare a analizei atente a evolutiei economiei mondiale sunt urmatoarele:

-in viitor interdependentele economice dintre state se vor accentua;

-va lua amploare transnationalizarea economiei mondiale prin activitatea desfasurata de cele peste 40 000 de societati transnationale mama si cele peste 250 000 filiale ale acestora. Societatile transnationale controleaza peste 50% din productia mondiala.

-accentuarea fenomenelor de globalizare a economiei mondiale datorita trecerii de la era industriala la era informationala, trecere care a avut loc la sfarsitul acestui mileniu.

VOLUMUL, DINAMICA COMERTULUI INTERNATIONAL CONTEMPORAN

Comertul international contemporan se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi, tendinte:

1- comertul international contemporan inregistreaza in perioada postbelica cel mai inalt ritm de crestere, cea mai sustinuta dinamica;

Rata medie anuala de crestere a exporturilor mondiale(sub aspect valoric) a fost in anii 1950-1995 de cca. 12%, iar in 1997 de 9,5%. Volumul fizic al produselor comercializate a crescut de 4 ori, iar preturile de cca 5,8 ori.

2- comertul international contemporan in perioada postbelica fata de perioadele anterioare a devansat ca ritm de crestere P.N.B.(produsul national brut) respectiv P.I.B.(produsul intern brut) si productia industriala si agricola la nivel mondial;

3- a treia trasatura rezida din compararea dinamicii si volumului

comertului international contemporan cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate ale statelor (lichiditatile internationale);

In acest sens, in perioada postbelica, comertul international a devansat sub aspectul ritmului si a volumului valoric absolut, rezervele de aur si devize ale statelor.

Aceasta trasatura a devenit pentru multe tari o frana in calea dezvoltarii comertului exterior, agravandu-le problema lichiditatii internationale, ducand la aparitia unor costisitoare datorii externe, care genereaza dificultati economice, tensiuni sociale a unor state.

4-comertul international contemporan cunoaste o modificare substantiala a structurii pe grupe de marfuri.

Evolutia structurii comertului international contemporan se caracterizeaza prin permanenta, rapida imbogatire a nomenclatorului de produse. Durata medie de viata a produselor tinde sa devina din ce in ce mai scurta, in general nedepasind 5 ani. Mai putin de o patrime din totalul produselor aflate in circuitul pietei internationale au o vechime mai mare de 10 ani.

Factorii de influenta ai reinoirii produselor sunt de ordin economic, tehnico-stiintific, cat si de alt ordin, cum ar fi: procesul de militarizare a economiei; ofensiva spre cucerirea spatiului cosmic; masuri de antipoluare si de protejare a mediului inconjurator.

Analiza evolutiei structurii de marfuri se face potrivit clasificarilor intalnite in statistica internationala si anume:

A). pe cele doua grupe de produse:

a). -produse de baza (neprelucrate, cu grad redus de prelucrare);

b). -produse manufacturate (finite si semifinite);

B). pe sase grupe de produse:

a). produse alimentare; b). materii prime; c). combustibili minerali, carburanti si lubrifianti; d). produse chimice; e). masini, utilaje, mijloace de transport; f). alte produse manufacturate.

1.Structura comertului pe grupe de produse de baza si manufacturate

Pana la cel de-al doilea razboi mondial produsele de baza detineau 2/3 din exportul total, dupa care situatia se schimba treptat in favoarea produselor manufacturate, care la inceputul deceniului 8 detineau 66-68% din exporturile mondiale. Prin urmare, structura comertului mondial are un pronuntat caracter industrial.

Exportul produselor de baza este realizat cu preponderenta de tarile in curs de dezvoltare, iar in ceea ce priveste importul produselor de baza _ atat in perioada interbelica cat si-n perioada postbelica _ ponderea cea mai mare revine tarilor dezvoltate.

Participarea diferitelor tari la comertul cu produse manufacturate se prezinta diferit fata de comertul cu produse de baza. Tarile dezvoltate detin monopolul exportului de produse manufacturate, in timp ce tarile in curs de dezvoltare cuceresc foarte greu pozitii pe piata mondiala la exportul de produse manufacturate, datorita concurentei ascutite din partea tarilor dezvoltate.

Structura exportului de produse manufacturate ale tarilor in curs de dezvoltare este putin diversificata, in timp ce exportul tarilor dezvoltate este dominat de produsele ramurilor de varf, fiind foarte diversificat.

Ca urmare a specializarii in productia industriala pe ramuri si subramuri, pe tipuri de produse, la importul de produse manufacturate intaietatea o detin tot tarile dezvoltate.

2.Structura comertului pe cele 6 grupe de produse

a)Grupa produselor alimentare

Inainte de cel de-al doilea razboi mondial grupa produselor alimentare detineau primul loc in comertul international, dupa care, in perioada postbelica inregistreaza o scadere ajungand la o pondere de 9-10% din comertul international.

Cauzele acestei evolutii se datoreaza: