Enzimologie aplicată

Generalitati

Metodele imunologice sunt, in special, cantitative si se bazeaza pe reactiile antigen-anticorp. Actualmente, majoritatea metodelor de imuno-analiza utilizeaza si un al treilea element, asa-numitul trasor. Acesta rezulta prin asocierea antigenului sau anticorpului cu un marker.

Era metodelor imunologice de analiza a debutat in 1959 cand Yalow & Berson dozeaza insulina. In perioada urmatoare, cercetarile in acest domeniu au fost considerabil largite, ceea ce a determinat aparitia a numeroase modificari menite sa mareasca exactitatea si reproductibilitatea rezultatelor.

Progresele inregistrate in imunologie au permis, in primul rand, posibilitatea obtinerii de anticorpi policlonali specifici atat pentru biomoleculele micromoleculare cat si pentru cele cu masa moleculara mare. Specificitatea si sensibilitatea anticorpilor au fost considerabil marite in urma obtinerii anticorpilor monoclinali de catre Kohler & Milstein in 1975.

Rezultatele incurajatoare obtinute in cercetarile privind separarea, purificarea si conservarea diferitelor biomolecule au avut drept rezultat obtinerea de etaloane de o calitate deosebita. Marirea numarului acestora a determinat Organizatia Mondiala a Sanatatii sa puna la punct un sistem de standardizare internationala astfel incat astazi, un mare numar de biomolecule poseda etaloanele sale specifice.

Un moment important in studiul acestor metode de analiza l-a reprezentat obtinerea de noi markeri. Timp indelungat s-au utilizat doar markerii radioactivi. Avantajul acestora consta in proprietatile de emisie care nu depind de natura fizico-chimica a mediului si in capacitatea de a fi detectati usor si cu mare exactitate.

Utilizarea markerilor radioactivi prezinta insa si unele inconveniente, principalul dezavantaj constand in posibilitatea folosirii limitate a elementelor radioactive in conditiile laboratoarelor obisnuite de enzimologie. Din aceste motive, in anii '60 ai secolului XX au inceput sa fie utilizati alti markeri, cei mai importanti fiind cei enzimatici si cei luminiscenti.

Notiuni generale privind structura chimica si rolul biologic al anticorpilor

Este cunoscut faptul ca atunci cand unui animal de experienta ii este injectat un antigen, raspunsul imunitar determina, printre altele, secretia de anticorpi. Anticorpii (imunoglobulinele) sunt glicoproteine sintetizate in limfocitele B (activate sub forma de plasmocite) si exportati in plasma sanguina si lichidul interstitial. Imunoglobulinele contin situsuri speciale numite epitopi capabile sa recunoasca specific antigenele.