Rating financiar bancar

Tipurile principale ale cercetarii stiintifice:

a. cercetarea fundamentala, menita sa de cifreze legile naturii, gandirii si societatii, sa asigure deschideri noi, care imping mai departe frontul cunoasterii, oferind perspective mereu mai inaintate de progres, in cadrul ei un rol deosebit de important il ocupa cercetarea fundamentala orientata spre aplicatii practice in viitor;

b. cercetarea aplicativa, adica aceea care, folosind rezultatele celorlalte categorii de cercetare, plus cunostinte empirice, se preocupa expres de transformarea lor in tehnici si tehnologii concrete, in masini, motoare, echipamente de tipuri noi sau perfectionate in materii cu anumite insusiri, in produse noi sau innoite, in masuri concrete de organizare si conducere economica etc.;

c. cercetarea de dezvoltare consacrata utilizarii rezultatelor cercetarii fundamentale si aplicative pentru obtinerea unor solutii de principiu noi problemelor ridicate in diferite domenii ale tehnicii si economiei, pentru proiectarea, executarea si incercarea de prototipuri experimentale si de productie, prioectarea de echipamente si utilaje destinate unor noi procese tehnologice experimentale etc..

Sistemul de cercetare stiintifica al unei tari trebuie sa imbine armonios toate tipurile de cercetare incat sa poata obtine maximum de eficienta.

Principalele directii ale cercetarii stiintifice

a) Cresterea aportului cercetarii la asigurarea bazei de materii prime

b) Ridicarea nivelui tehnic si calitativ al productiei, cresterea in continuare a ponderii produselor cu performante de varf pe plan mondial.

c) Extinderea cercetarilor pentru cresterea calitatii vietii, in corelare cu dezvoltarea fortelor de productie.

d) Elaborarea de solutii pentru cresterea mai rapida a eficientiei economice

1.2.1. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica

Cunoasterea este o activitate social-umana, un proces complex prin care oamenii isi construiesc imagini, teorii despre realitatea inconjuratoare si despre ei insisi, in scopul de a-si explica, prevedea, transforma fenomenele din natura si din societate

Functia de baza a cunoasterii este de a furniza explicatii, de a face previziuni, de a oferi cunostinte pentru desfasurarea activitatilor umane. La randul sau, cunoasterea este dependenta din multiple puncte de vedere cerintele activitatii practice, iar nivelul ei de dezvoltare va fi determinat de exigentele acesteia.

Cu timpul, insa, cunoasterea comuna, sau cotidiana, a fost supusa unei continue perfectionari care a condus la aparitia stiintei. Stiinta nu este constituita ca un corpus omogen. Ea este compusa din multiple discipline stiintifice care au aparut treptat in diferite momente ale dezvoltarii istorice, deosebindu-se intre ele prin structura lor teoretica si metodologica, prin obiectul si fmalitatea lor. Aparitia stiintei a generat o reflectie speciala asupra particularitatilor cunoasterii stiintifice care se desfasoara in cadrul unui domeniu distinct numit epistemologie.

Epistemologia este o parte a gnoseologiei care studiaza specificul cunoasterii asa cum se manifesta el in stiinta. Ea cerceteaza principiile, legile si ipotezele formulate de diferite stiinte din punctul de vedere al genezei, evolutiei si valorii de cunoastere, precum si metodele folosite in diferitestiinte. In cadrul epistemologiei un loc deosebit il ocupa metodologia sau teoria asupra metodelor pe care stiinta le utilizeaza pentru a obtine cunostinte adevarate.