Istoria reprezinta apologia omului ca suveran al lumii, deoarece a avut singur grija sa se proclame ca atare. Nu cunoaste pe nimeni mai presus de sine, in afara iubirii pe care si-o poarta siesi. Din aceasta izvorasc pornirile spre cer, iubirile pamantesti, avaritia crancena, vanitatea negativa, frica de necunoscut, paza impotriva mortii. Totul este in slujba propriei persoane.
Dar cand cineva este bogat, sanatos, iubit, puternic si temut, nu gaseste oare necesar sa stie daca ziua de maine va fi identica celei de azi? Aceasta informatie poate fi platita cu multi bani; de aceea cei bogati au aflat-o chiar de la inceputul vremurilor, pe cand cei nevoiasi si flamanzi au intrebat zadarnic destinul daca, si cand va veni viata noua si usoara, in zilele viitoare.
Cei intelepti au gasit mijloace potrivite de a intreba si de a capata raspunsuri de la spiritele mortilor, de la puterile cerului si ale teluricului, de la zeii Olympului, de la animalele sacre sau de la stele. Visele au fost talmacite de vraci, augurii au inteles zborul pasarilor, aurispicii au cercetat maruntaiele vitelor jertfite - iar magii au citit in stele ca intr-o carte deschisa.
Daca nu gasim in preajma oameni intelepti, viitorul poate fi aflat in felurite chipuri. Se scriau pe frunze rupte din smochin intrebarile chinuitoare. Frunza care ramanea la urma verde ascundea raspunsul (Sycomancie). Se picura ulei pe fata apei dintr-un anumit vas. Formele ivite, care se miscau si se schimbau, anuntau viitorul celor care credeau si intelegeau semnele (Lecanomancie). Daca o armata era in primejdie, fiind inconjurata din mai multe parti, se scriau numele dusmanilor pe sageti. La o raspantie, se scotea cu ochii inchisi una din tolba. Numele dusmanului ce trebuia atacat mai intai era acum cunoscut ( Sfantul Ieronim arata ca acest obicei era raspandit printre chaldeeni). Copilul sau puiul de animal care se nastea cu malformatii, era o prevestire rea pentru casa lui, daca nu si pentru intreaga cetate. Forma si culoarea flacarii (Piromancia), drumul sau figurile formate de fum in cadrul sacrificiilor (Capnomancia), felul si intensitatea ploii (Brecomancia), erau mijloace sigure de prevestire.
S-ar putea sfarsi enumerarea cailor divinatorii nascocite de mintea cercetatoare si nelinistita a omului, in locurile si vremurile in care a trait? Nu, caci mistere au fost si mistere vor ramane intotdeauna. Insa unul le-a intrecut pe toate celelalte in vechime, prin numarul credinciosilor, prin puterea farmecului si prestigiu: credinta ca drumul nostru pe cer este scris si de acolo poate fi aflat. Stelele nemuritoare, planetele ratacitoare, schimbatoarea Luna, arata in noaptea nasterii soarta care il asteapta pe fiecare prunc. Trebuia insa pricepere pentru a cunoaste de la inceput cursul vietii acestuia.
Intotdeauna cerul a avut de la sine intaietate asupra pamantului; astfel, vraja s-a strecurat singura in sufletele celor care privesc ochii de foc din inaltul boltii albastre; profanul este cuprins imediat de respect in fata calculelor ce trebuiesc stiute pentru aflarea horoscopului; teama ii stapaneste pe toti in fata infinitului, iar increderea ajunge la spirite prin religia cu care s-au amestecat de la inceput zodiile.
Astrologia a reprezentat cea mai mare ratacire a mintii umane. Ea a domnit ca o regina peste oameni, cetati, popoare; deasemenea, a stapanit atat Rasaritul cat si Apusul, lumea veche, ca si lumea noua.
Civilizatia asiro-chaldeeana nu poate merge mai departe de un milion de ani, asa cum o sustine aceasta in textele dezgropate pe valea Eufratului (aceasta exagerare poate proveni dintr-un mod gresit de socotire a timpului. Istoricul Berose afirma, cu buna credinta: " Oticartes fiind mort, fiul sau Xisuthrus a domnit optsprezece sares - 64.800 ani -; marele potop a avut loc in timpul lui, iar istoria potopului este amintita de documentele sacre".
In acel timp, toate popoarele aveau unitati prea mici pentru a masura anul. Evreii spun ca Noe a trait 350 de ani dupa potop in mijlocul urmasilor sai, murind la 950 de ani. Deasemena, Xisuthrus a fost mentinut in viata atat de mult timp incat la sfarsit a ramas neangropat! Declarat nemuritor, a fost transportat intr-un loc indepartat.) 3-4.000 de ani reprezinta o vechime acceptabila de catre istorie si potrivita cu simbolul Taurului- Inaripat, pe care multimea monumentelor gasite il ridica la rangul de patron al Mesopotamiei. Intr-adevar, legatura dintre monumentele arheologice, cronologie si fenomenele ceresti este evidenta. Dintre toate casele zodiacale, cea care are influenta cea mai pronuntata este aceea in care se afla Soarele la inceputul primaverii. Aceasta casa se schimba cu timpul. Soarele, avand o miscare de revolutie de 26.000 de ani, reanvierea naturii va gasi Soarele intr-o alta constelatie, din 2.000 in 2.000 de ani. In mileniile 4 si 3 i.e.n., Soarele se afla in Taur, simbolul fortei brutale, adoptat de catre popoarele semite din Asia mica; in urmatoarele 2 milenii Soarele s-a gasit in Berbec, simbolul abundentei, pe care il gasim la inceputurile mitologiei grecesti, in istoria Argonautilor care calatoreau dupa lana de aur. Urmatoarele doua milenii de istorie crestina au la origine simbolul Pestilor, cu care primii credinciosi - prin cruce - se recunosteau intre ei. Acestor veacuri de vesnice lupte li se vor adauga in mileniul urmator o era pacifista, adusa de Varsator, in care va intra Soarele, in timpul echinoctiului de primavara. Aceasta era mai prevede rezolvarea crizei de combustibil, prin folosirea la capacitate maxima a caderilor de apa (3- Studiul fenomenului astronomic al precesiei echinoctiilor, alaturi de mitologia astrala a popoarelor antice fiind de o importanta primordiala in cronologie, a fost dezbatut pe larg de renumiti autori. Deoarece punctul echinoctial retrogradeaza pe ecliptica cu un grad la 72 de ani, el va trece de la un semn la altul in 72x30=2160 de ani. Deci putem stabili cu precizie urmatorul tabel cronologic privind dezvoltarea civilizatiilor primitive, dupa simbolul cultului pe care l-a avut. Obiectia adusa acestor corespondente - faptul ca fenomenul precesiei a fost descoperit de Hipparc cu doua secole ien, poate fi combatut. Toate popoarele au adorat semnul zodiacal ce anunta primavara, corespunzator epocii lor, fara sa cunoasca variatia lui in timp.
Istorisirea acestor elucubratii merita atentia noastra!
Desigur, nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie sa ramana intunecat. Povestea rasei umane - rezultanta a mii de idei sanatoase sau patologice, credinte si erezii, legi si superstitii, pasiuni si greseli - este un complex care, pentru a-i cuprinde adevaratul inteles trebuie ascultata fara prejudecati, asa cum a fost traita. Mai mult, cercetarea dintr-un singur punct de vedere este tot atat de necesara desfasurarii istorice, ca si studiile monocromatice in astronomie : apar conexiuni nebanuite, dezvaluindu-se adevaratele explicatii. Fateta patologica a spiritului uman este nu numai deosebit de interesanta, ci si indispenabila prin marimea ei. Daca istoria cugetarii trebuie sa prevaleze insiruirea faptelor - simple urmari necesare gandului, daca mobilul este inaintea actiunii - atunci istoria astrologiei este absolut necesara. Aceasta pseudostiinta a regizat din umbra, a comandat si executat atatea fapte, incat istoria nu se mai poate lipsi de cunoasterea ei. Greutatea alcatuirii unei istorii astrologice nu sta in lipsa materialului, ci in bogatia lui, in inadvertentele dintre documente, in discernerea adevarului de imaginatie care aici, cu precadere, interfereaza la tot pasul. In aceasta lucrare isi gasesc menirea, pe langa multimea faptelor petrecute realmente si alte istorisiri, anecdote, legende; impreuna redau atmosfera in care s-au zamislit, au crescut, au stapanit si au murit idei si credinte adevarate sau false, ale unor oameni intelepti si nebuni deopotriva.
Cunostintele astronomice existau; ele doar trebuiau respectate de catre inteleptii care le-au descoperit. Credintele si interpretarile acestor fenomene erau false; ele au dus la defaimarea fara alegere a intregului. Intotdeauna, intelepciunea a stat alaturi de impostura si nebunie; iar in astrologie mai mult decat oriunde, stiinta s-a impreunat cu ignoranta, adevarul cu superstitia, seriozitatea cu ridicolul. Caci, lucru ciudat, adevarul nu poate trai fara minciuna, dupa cum minciuna nu poate trai fara existenta faptelor reale.
Pe vremuri, nimeni nu si-ar fi dedicat intreaga viata cercetarii astrelor fara plata sau ajutor. Care ar fi fost prestigiul si creditul acordate unor preziceri lipsite de controlul unei adevarate stiinte, capabila sa recunoasca de la inceput intunecimile Soarelui, in mijlocul unui cer fara nori? Ceea ce numim astazi astronomie si astrologie, erau pe vremuri atat de strans unite, incat nu alcatuiau decat o singura doctrina. Stim cand s-au despartit, dar nu putem spune care a fost prima. Unii istorici cred ca ele au fost gemene, primele nascute ale mamei "Intelepciunea". Cand primul om si-a aruncat intaia privire catre bolta instelata, a inceput sa existe stiinta astrelor. Cele mai multe pareri sustin insa intaietatea astrologiei, nascuta direct din mit si superstitie. Cativa (astronomii Herve Faye si G. Bigourdan) afirma contrariul, aducand o justificare demna de luat in seama: pentru ca o prezicere sa poata fi facuta pe baza unei configuratii astrale, este absolut necesar sa fi cunoscut oricat de putin, elementele componente si mersul respectivelor corpuri ceresti. Cunoastem un caz in care filiatia este certa: alchimia superstitioasa si chimia savanta. In acest caz s-a spus, cu multa dreptate: "chimia este fata inteleapta a unei mame nebune".
ABBE TH. MOREUX: Le ciel et l"Univers, ed. Doin, Paris, 1928.
MAURICE PRIVAT: L"Astrologie. Scientifiques ed. Grasset, Paris, 1936.
ARTHUR KRAUSE: Die Astrologie. Entwicklung, Aufbau und Kritik, ed. Weler, Leipzig, 1927.
SVANTE ARRHENIUS: Le Destin des Etoiles, Felix Alcan, Paris, 1921.
PAUL FLAMBART: La Partee de l"Astrologie Scientifique, ed. Durville, Paris, 1914.
G.BIGOURDAN: l"Astronomie, ed.Flammmarion, Paris, 1924.
DAREMBERG ET SAGLIO: Dictionnaire des Antiquites Greques et Romaines, ed. Hachette, Paris, 1879
F. ENRIQUES: Storia del Pensiero Scientifico, ed. Treves, Milano-Roma, 1932.
FR. LENORMAND: La Magie chez les Chaldeens, Paris, 1874.
ED.SCHURE: Les grands Inities.
A. BOUCHE-LECLERCQ: Histoire de la Divination dans l"Antiquite, Paris, 1879.
AL. ALEXANDRESCU: Originile si evolutia spiritului stiintific, Bucuresti, 1927.
F. CUMONT: Les religions Orientales dans le Paganisme Romain, ed.Geuthner, Paris, 1929.
H. BEER: Les Horoscopes confirmes par l"Histoire, ed. Payot, Paris, 1939.
TH. MOREAU: La science mystherieuse des Pharaons.
GRILLOT DE GIVRY: Le Musee des Sorciers, Mages et Alchimistes, Paris, 1929.
A. BOUCHE-LECLERCQ: l"Astrologie grecque, Paris, 1899.
WALTER SCOTT: Demonology and Witchcraft.
DR. J. MAXWELL: La Magie, ed.Flammarion, Paris, 1923.
BULLETIN DE LA SOCIETE ASTRONOMIQUE DE FRANCE.
A. MORET: Des Clans aux Empires, Albin Michel. Paris.
FL. KRAPPE: La Genese des Mythes, Payot, Paris.
FR. LENOVMAND: La divination et la science des presages chez les Chaldeens Paris, 1875.
EUGENE NUS: A la Recherche des Destinees, Marpon & Flammarion, Paris.
F. BOQUET: Histoire de l`Astronomie Payot, Paris, 1925.
HAROLD LAMB: Ghinghis Han.
L. DELAPORTE: La Mesopotamie, Albin Michel, Paris.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
