1. Definitia anatomiei si ramurile ei
2. Caracteristicile speciei umane
3. Planurile corpului uman
4. Nomenclatura anatomica
1.1. Definitia anatomiei si ramurile ei
Anatomia (gr. anatomia- a separa, a taia) este ramura a biologiei si a medicinei care se ocupa cu studiul structurii organismelor vii. Este inrudita cu embriologia, anatomia si embriologia comparata.
Anatomia este divizata, la randul ei, in anatomia grosiera (macroscopica) si anatomia microscopica. Anatomia macroscopica (denumita si anatomie topografica, regionala sau antropotomie) studiaza structurile anatomice care pot fi vazute cu ochiul liber. Anatomia microscopica analizeaza acele structuri care pot fi observate doar cu ajutorul microscopului, si include histologia (studiul tesuturilor) si citologia (studiul celulelor).
Anatomia umana poate fi invatata pe regiuni sau pe sisteme, adica fie sunt studiate toate structurile dintr-o anumita regiune (cap, torace, membre), fie sunt studiate pe sisteme (digestiv, circulator, osos etc.)
Ramuri specializate ale anatomiei:
- anatomia patologica: studiaza modificarile diferitelor structuri, datorate bolilor
- anatomia radiografica: studiaza structurile interne vizualizate prin raze X
- biologia moleculara: studiaza structurile anatomice la nivel subcelular
- fiziologia: studiaza modul de functionare a diverselor organe, adesea studiile vizeaza nivelul celular si molecular. Pentru intelegerea fiziologiei este nevoie de cunostinte din domeniul fizicii, care explica curentii electrici, presiunea sanguina, implicarea oaselor de catre muschi in locomotie (parghiile).
1.2. Caracteristicile speciei umane
Organismul uman, sau Homo sapiens, cum ne-am denumit noi insine, este unic in multe privinte. Denumirea stiintifica tradusa din latina inseamna om inteligent, si intr-adevar inteligenta este trasatura cea mai distinctiva. Aceasta ne-a permis sa dezvoltam un mod de comunicare prin simboluri scrise. Continuam sa dezvoltam, in permanenta, mijloace de
3 | P a g e
adaptare la mediul inconjurator. In acelasi timp, suntem atat de specializati intelectual, incat noi insine nu ne suntem de ajuns. Avem nevoie unii de altii, la fel de mult cat avem nevoie de cunostintele din trecut.
Desi avem trasaturi comune animalelor, exista o serie de particularitati specifice:
1. Creierul este bine dezvoltat. Creierul unui om adult cantareste intre 1350 si 1400 g. Aceasta face ca raportul creier - corp sa fie foarte mare. Dar mai important este modul diferit de dezvoltare a regiunilor creierului. Exista regiuni pe scoarta cerebrala extrem de specializate, spre exemplu pentru emotii, gandire, invatare, memorare si chiar pentru coordonarea miscarilor.
2. Mersul biped. Deoarece oamenii se sprijina si merg doar pe 2 membre, tipul nostru de locomotie este biped. Postura dreapta a corpului impune si alte modificari, cum ar fi: curbura in forma de S a coloanei vertebrale, anatomia coapselor si a bazinului si scobitura tarsului. Unele dintre aceste trasaturi pot cauza probleme clinice persoanelor in varsta.
3. Policele opozabil. Policele uman este adaptat pentru a prinde obiecte, articulatia de la baza lui permitind numeroase miscari.
4. Limbajul verbal articulat. Oamenii, spre deosebire de animale, prezinta limbaj articulat. Structura anatomica a organelor vorbirii (laringe, limba si buze) si creierul bine dezvoltat fac acest lucru posibil. La articularea limbajului contribuie si pozitia bipeda, laringele fiind dispus altfel fata de pozitia patrupeda.
5. Vederea stereoscopica. Desi aceasta caracteristica este prezenta si la unele animale, este deasemenea puternica si la om. Ochii nostri sunt pozitionati in acelasi plan in fata, astfel ca, atunci cand privim un obiect, il vedem din doua unghiuri. Vederea stereoscopica ne permite sa percepem lumea tridimensional.
In cursul de fata, vom aborda studiul anatomiei din perspectiva sistemica, adica vom analiza fiecare sistem in parte. Pentru a putea realiza acest lucru, trebuie clarificate o serie de aspecte:
1.3. Planurile corpului uman
Pentru a putea studia si intelege aranjarea structurala a diferitelor organe, corpul poate fi impartit, in functie de 3 planuri fundamentale de referinta (Fig. 1):
- un plan sagital
- un plan frontal
- un plan transversal
Planurile sagitale trec prin corp vertical, impartindu-l in regiuni dreapta si stanga. Planul sagital median este acel plan sagital care trece prin mijlocul corpului, impartindu-l in 2 jumatati egale.
Planurile frontale sectioneaza corpul pe lungime, impartindu-l in regiuni anterioara (spre in fata) si posterioara (spre in spate).
Planurile transversale impart corpul in regiuni superioara si inferioara. Meritul tomografiei cu raze X este acela ca ofera imagini ale planurilor transversale, care nu pot fi
4 | P a g e
obtinute decat prin sectiuni prin corp. Anterior dezvoltarii acestei tehnici, radiografia
Carmaciu, R., Niculescu, C. TH., Torsan, L., Anatomia si fiziologia omului, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983
Ellis, H., Clinical Anatomy, Eleventh edition, Blackwell Publishing, 2006
Guyton, C.A., Hall, J.E., Textbook of medical Physiology, Eleventh Edition, Elsevier Saunders, 2006
Hefco, V., Hritcu, L., Elemente de fiziologia animalelor si a omului - functii de relatii - , Editura Pim, Iasi, 2007
Hritcu, L., Fiziologia animalelor si a omului (Sistemul endocrin, reproducerea si functiile de nutritie), Editura Tehnopress, Iasi, 2008
Neagu, A., Curs de anatomie umana - Facultatea Biologie
Soru Eugenia, Biochimie medicala, vol. I, II, Editura Medicala, Bucuresti, 1982
Van De Graaff, Human anatomy, The McGraw-Hill Companies, 2001
Voiculescu, I. C., Petricu, I. C., Anatomia si fiziologia omului, Editura Medicala, Bucuresti, 1967
Plansele - Van De Graaff, Human anatomy, The McGraw-Hill Companies, 2001
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
