Sărbători la evrei

In viata sa omul pacatuieste cu voie sau fara voie, incalca legile morale si nu in ultimul rand incalca poruncile sfinte ale lui Dumnezeu.

Rascolind adancurile stiintei nu se lasa nici un domeniu neexplorat nici din profunzimile sufletului si scoatem la iveala raul. Oamenii aduc raul la lumina, din subconstientul fiintei lor morale, nu-l mai lasa sa stea acolo necunoscut si nemarturisit.

In conceptia iudaica nimeni nu este infailibil, caci nici un om nu este atat de drept pe acest pamant, incat sa savarseasca numai binele si sa nu pacatuiasca deloc.

Toti dreptii Vechiului Testament au avut pacate mai mici sau mai mari, gresind si pacatuind si ei inaintea lui Dumnezeu. Nici un personaj din Sfanta Scriptura nu este "sfant" pentru iudei, in acceptarea unei absolute imaculari, nimeni nu este fara vreo pata. Iudaismul, nu recunoaste niciodata clasificarea oamenilor, noroadelor, conceptilor de viata in alb si negru, in intuneric si lumina. Cei mai drepti dintre oameni au si putina umbra, nu numai stralucire. Cei mai nelegiuiti in schimb nu sunt osanditi pe vesnicie ci au intotdeauna posibilitatea de a se intoarce pe calea binelui, de a schimba structural raul cu binele.

Prin urmare, daca fiecare om greseste si nu este unul fara de pacat, omul trebuie sa se umileasca, sa-i para rau, sa faca o mica jerfa pentru a-i fi iertate pacatele oricat ar fi ele de mici, deoarece orice pacat il trage pe om in jos trupeste, dar mai ales sufleteste pierzand armonia dintre el si Dumnezeu.

Dumnezeu a randuit pentru poporul Sau zile de odihna prin care omul sa-I poata duce jertfa. Aceasta jertfta pe care i-o aducem lui Dumnezeu, nu este doar pentru ca El ar avea nevoie de jertfele noastre, ci noi trebuie sa-I fim recunoscatori si sa-L iubim, dupa cum El ne-a poruncit.

Dumnezeu a randuit zilele de lucru si tot El a randuit zilele de odihna. Cand a randuit zilele de lucru el a poruncit prin gura proorocului David: ,,Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara"(Ps.103), iar prin Sfantul Apostol Pavel zice: ,,Cel ce nu lucreaza sa nu manance".

Zilele de odihna sunt date tot de Dumnezeu pentru ca oamenii sa-si odihneasca trupurile si sa-I multumeasca Lui, sa-I ceara iertare si sa se supuna voii Sale. In porunca a IV-a din Decalog spune: ,,Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti, lucreaza sase zile si-ti fa in acestea treburile tale, iar in ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fica ta, nici sluga ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o"(Iesire 20, 8-11).

Saptamana evreilor nu incepe cu ziua de odihna, ca in crestinism, ci se sfarseste cu ea.Toate sarbatorile evreilor merg spre un final, spre care merita sa indure greutatile cotidianului.

Fara zile de sarbatoare viata ar fi anosta, sacrificiile fara de numar ar fi fost lipsite de rost. Bucuria sarbatorilor alina rani si toarna puteri proaspete atat pentru trup, dar mai ales pentru suflet, care era purificat si impacat cu Dumnezeu.